Nu vorbesc despre poeziile mele. Probabil dacă aveau valoare se interesa cineva de ele până acum...
Vorbesc de starea frumoasă şi specială pe care ne-o dădeau aceste încercări stângace ale noastre.
Aceste încercări timide le găsiţi cam pe aici, nu că mi-aş face ceva speranţe:
-Povestea dorului
-Mi s-a publicat o poezie
-Cenaclul din balcon
-V-am zis că aveam doar 16 ani
-Aveam doar 16 ani
Sunt link-urile la articolele care conţin poezii.
Dar să revin la subiect. Totul a început la liceu pe marginea unei polemici la poezia lui Marin Sorescu-"Eminescu n-a existat". Pentru cine n-o ştie am dat link-ul, că sufăr de-o lene acută la scris.
Printre altele, am fost singurul care l-am susţinut pe M.S. cu argumente, temeinice spun eu.
Ajuns în micul meu "cenaclu din balcon" am scris la minut următoarele:
 |
| Soare mângâiat Sursa |
Speranţele se nasc şi mor
 |
| Palme pe soare Sursa |
Uite, de exemplu acum
Aş vrea să stau faţă-n faţă
Cu soarele
Sau să-l mângâi
Pe creştet
Însă speranţa mea
A murit imediat
Din raţiuni superioare
Căci aş fi putut provoca
O eclipsă totală
Sau cine ştie
Soarele
S-ar fi răcit brusc.
A urmat un comentariu, ceva de genul:
Eşti prea ...soare, orgoliu nemăsurat...
Nu o să-l dau pe tot, că e reclamă şi n-a plătit
Este semnat Alexandru Mavrocordat, 32.13.1982 de către partenera partenerul "cenaclului din balcon"
Care în aceeaşi zi s-a autodesfiinţat. Am dat pseudonimul în caz că poposeşte întâmplător pe aici.
Deci acum 31 de ani am scris ultima poezie.
Acum le-am terminat şi nu mai am cu ce să vă plictisesc! :)
De fapt versurile mele se doreau a fi o parabolă la polemica anterioară, dar circulau nişte zvonuri adevărate total fanteziste pe holurile liceului cu privire la intenţiile mele faţă de o colegă de la o clasă paralelă.
:) Poetule! Nu pot sa imi dau seama daca erau poezii-poezii sau doar tentative.
RăspundețiȘtergereTi-am spus ca nu ma pricep la poezie, nu ma pricep sa o apreciez.
Poate ca asa a fost sa fie...sa n-ajungi poet. Nu cred ca plang ceilalti poeti. Le-a ramas lor mai mult spatiu de joaca ;)
O zi frumoasa! :)
Nu trebuie să te pricepi! Eu urăsc opera, dar ascult când una sună bine :)
ȘtergereMulţumesc Elly!
Faptul ca eu sunt cu mult mai modesta decat tine se observa in clipa in care iti spun ca eu nu as incerca sa mangai soarele, de teama ca ma arde. :)
RăspundețiȘtergereDar imi plac gandurile pe care le aveai. ;)
Era o parabola, la fel ca si poezia lui Marin Sorescu! :)
ȘtergereVersificatul e ca mersul pe bicicleta, nu se uita niciodata. Asa ca nu inteleg de ce esti atat de definitiv si spui ca nu mai ai poezii de aratat. Pai, apuca-te si scrie altele. Pentru tine, nu pentru altii.
RăspundețiȘtergereA disparut scanteia! :(
ȘtergereEşti tu modest, Radu, poeziile tale sunt foarte frumoase şi mă bucur mult că le-ai împărtăşit şi cu noi.
RăspundețiȘtergereÎncă nu-i timpul pierdut, poţi şi de acum înainte să scrii poezii, pentru că scrii bine.
Eu sper că ai să te gândeşti la asta.
O zi minunată îţi doresc, Radu! :)
Mulţumesc Ştefania! Am rezistat 31 de ani tentaţiei! :)
ȘtergereCă ai fost leneş să ne scrii poezia lui Sorescu, te înţeleg, dar cum aşteptam eu să citesc polemica pe marginea ei!! Eşti zgârcit cu informaţiile, să ştii că mie nu îmi e lene să citesc. :P Pe de altă parte, se pare că tentativele tale poetice au murit prea devreme, totul s-a consumat în balcon. Punct. Şi încercările mele poetice au murit cam pe la 20 de ani şi ceva, deci nu te cert prea mult. Puteai însă să mai încerci să cochetezi cu poezia, mai ales că îţi plac metaforele. Acum nu toţi putem fi poeţi, dar decât să înjurăm, mai bine compunem versuri, ceea ce n-o să mai prea întâlnim la adolescenții zilelor noastre. Oricum, văd că te ispiteşte ideea de a-ţi relua obiceiul de-a versifica. Nu-i rău. ;)
RăspundețiȘtergerePăi polemica a fost cam aşa:
Ștergere8 elevi cu profesoara 9 persoane.
Printre ei, eu şi partenera la micul meu cenaclu personal :)
Ni s-a dat spre dezbatere respectiva poezie.
În timp ce profesoara privea amuzată, 4 dintre ei "dar cine-i Sorescu ăsta să se ia de Eminescu ???", 3 cu comentarii neutre şi eu care încercam să explic că de fapt e un omagiu.
Partenera mea s-a situat în tabăra adversă, fiind cea mai vehementă, doar aşa să-mi facă-n ciudă! :)
Si ai inchis balconul gata acum ca vine iarna?
RăspundețiȘtergereEra inchis si acum 31 de ani :) Atunci doar am inchis usa de la intrare. :)
ȘtergereCurajul se rasplateste, nu si fuga. Eu fac incercari poetice, dar nu le-as numi poezii, dar mi-as pastra totdeauna un taciune aprins pentru un gand cu rima sau nu, pentru un omagiu nou adus lui Sorescu, sau doar pentru o metafora ce arde, ca soarele din mâinile cui nu-l poate tine.
RăspundețiȘtergereAdriana, da, am fugit. Pe pista de atletism! :)
ȘtergereOricum tu ai ceva poetic în tine, am citit blogul şi îndemn şi pe alţii s-o facă.
Spre deosebire de mine care...
Deh, ingineria nu merge cu poezia, cel puţin aşa susţineau fetele de la Universitate! :)
Prefer eclipsa,
RăspundețiȘtergereoricum ea trece.
decât lipsa
căldurii
din suflet rece
Prefer o eclipsă
chiar și totală
decât soare lipsă
întro inimă goală.
Prefer,
când de sub nori
raze răzbat tot mai rar,
un strop de lumină
și-un zâmbet măcar.
Mda! :)
ȘtergereDe rău, eclipsa totală-i prezicătoare
Până ce-o sparge o rază de soare
Şi-un zâmbet înfloreşte stingher
Alungând lin, norii de pe cer
Dar când soarele-i prea mare
Dorim nori, pentru răcoare
Şi-atunci-ntreb inima
Oare ce-şi doreşte ea
Cred că era atâta energie în acel balcon, că ai fi resuscitat soarele în caz de accident! Tinereţea are atâta orgoliu nemăsurat că nu ne ajunge numai Calea Lactee!
RăspundețiȘtergereMetaforele îţi rămân în suflet, nu se pierd. Ce zici? Încerci să "deguşti" un vers nou cu o metaforă dospită de trecerea anilor?
De gustat le gust, dar de la alţii! :)
ȘtergereMulţumesc Adrian.