Nu prea des, dar frecvent! :)
Mi-am spus, şoptind în barbă că nu strică să mă bucur un pic de această vară indiană. Drept urmare am luat undiţa din podul balconului şi repejor în portul Tomis să prind loc bun...
Ori sunt eu mai somnoros ori mai nenorocos, toate locurile bune erau ocupate. La ora 7!
Găsesc până la urmă un loc, mai uitat aşa de lume, pun momeala (garizi congelaţi) scot doza de bere, deh sunt cu mai mult de 10 grade peste temperatura normală, la televizor ne spune să bem mai mult de 2 litri de lichid pe zi şi apa de mare nu-i bună!
Aprind ţigara şi arunc undiţa fixă. Surpriză de proporţii, un guvide, un barbun şi tot aşa până pe la 9.30 când bag de seamă că o mulţime de pescari mofluzi discutau de pe dig posibilitatea de a face o baie-n apele limpezi (despre mine era vorba), deh invidia!
De urgenţă am strâns şi am plecat fără să asist la păruiala pentru locul lăsat vacant!
 |
| Barbun |
 |
| Guvizi curăţaţi |
De la piaţă nu m-am întors cu mâna goală ci cu ceva roşii mari răscoapte (ştiu că e 5 noiembrie dar e piaţa plină), două căpăţâni de usturoi mare românesc (cui îi place cel chinezesc să citeasă aici), o legătură de pătrunjel şi o ciuşcă iute să scoată dracii din tine.
Usturoiul făcut pastă. Roşiile perpelite pe plită, dezbrăcate de pieliţă iarăşi pastă lângă usturoi. Ciuşca şi ea pe plită, doar puţin, pasată vine să dea o nouă definiţie legiunii de draci ce lucrează la lărgirea stomacului.
Mai amăgim un pic cu o lingură de oţet şi una de undelemn fierbinte, doar aşa ca să se lege, ceva pătrunjel tăiat puţă de furnică şi-l aşezăm pe locul ce i se cuvine, adică peste căpiţa de amestecătură de peşte prinsă de mine. Evident tăvăliţi înainte prin mălai şi supuşi la cazne cu ulei încins, să spună tot.
Acest mujdei, dragii mei, zis şi dobrogean este regele mujdeiurilor din România.
Să mă contrazică cu argumente cine poate.
Şi dacă mai răsuflaţi la masă, o cană de alb sec şi sprinţar e tot ce vă mai trebuie!
Iar dacă am făcut ceva greşeli, secul ăla alb e de vină!
vorbind de mujdei, mujdei am servit si eu dar in cu totul alt mod, mie imi place in felul urmator: o capatina de ustoroi presat (tocat, zii cum vrei), cu 2-3 linguri mari de smantana grasa, 1 lingura de ulei si un virf de cutit de sare
RăspundețiȘtergerenu stiu cum reusesc dar dupa consumatie in totdeauna bolesc jumate de zi cu ficatul dar tot nu ma las si o mai repet la o saptamana-doua
Cu guvizi şi barbun??? Nu cred! :)
ȘtergereÎn altă ordine de idei, dacă te doare ficatul când mănânci usturoi, repede la analize pentru giardia. 90% din populaţia României este purtătoare, spun statisticile...
Cel mai bun usturoi e cel de la Copalau, judetul Botosani, am trecut pe acolo am 3 saptamani de am achizitionat 3 Kilograme
RăspundețiȘtergereO sa-mi notez informatia asta! :)
ȘtergereMultumesc de trecere si te mai astept.
Eu nu pot să te contazic cu argumente, însă, cu cât entuziasm ne-ai povestit, te cred pe cuvânt, Radu.
RăspundețiȘtergereN-am mâncat niciodată Guvizi, cred că sunt un deliciu, eu am mâncat doar păstrăv, de-al nostru.
Ai o noapte liniştită, Radu! :)
Bun peste, pastravul! In schimb am ezitari sa-l cumpar din magazine.
ȘtergereMi-ai făcut poftă, chiar daca nu am pește, un mujdei tot îmi fac.Și cartofi prăjiți. Să-ți spun ceva. Eu nu pun nimic fierbinte în usturoi și nici usturoi în ceva fierbinte-ex-ciorba de burtă: la noi se spune că datorită fierbințelii...coclește adica își schimbă gustul.
RăspundețiȘtergereCocleşte, adică dă-n spre verde doar dacă pui apă prea fierbinte.
ȘtergereDacă pui apă calduţă doar mai taie din tăria usturoiului, doar dacă trebuie.
Oţetul dă un pic de plus de savoare
Şi uleiul încins vine să-l lege, pentru că pastrează usturoiul vesel şi guraliv! :)
Data viitoare scriu despre SARMUZAC!!!
Eu la pescuit joc badminton. N-am rabdare sa astept langa undita ca varul meu. :)))
RăspundețiȘtergereÎn portul Tomis..., pe dig?
ȘtergereSuper, să mă-nveţi şi pe mine!
Mie imi place pestele de orice fel ar fi. Guvizi n-am mancat niciodata, doar ii stiu ca au niste capsoare caraghioase, cu ochisori tare bulbucati :)
RăspundețiȘtergereDe gatit insa il prefer cat mai simplu asta si pentru ca mi se pare prea multa munca pentru ce povestesti aici. De fapt nu-mi place mujdeiul, mananc rar usturoi. Nu-i preferatul meu. Pestele poate sa fie doar prajit sau o ciorba... Mi-e de ajuns :)
Mai vii tu pe la Constanţa! :)
ȘtergereAtunci să te văd ce spui!
Mie nu prea imi place pestele, dar uite ca tocmai aseara am mancat si cu tot cu mujdei, hihihi :))
RăspundețiȘtergereŞi a fost rău???
ȘtergereMirosul de usturoi fuge după ce mesteci frunze de pătrunjel! :)
Nu stiai sa inoti sau de ce? ca de cald am inteles ca e cald pe la mare!!!!!!!!!!!!!!!
RăspundețiȘtergereoricum ai rezistat ceva la pescuit! 2ore jumate....
Cât să nu se încălzească berea! :)
ȘtergereTu ai ceva cu mine, Radu? Cum auzi ca imi place vreun aliment, cum pui pe blog retete si poze care sa ma omoare! intai ciuperci, acum peste... Nu se poate sa ii faci unui prieten vechi asa ceva. Ajung eu la Constanta, sa vezi ce te trimit la pescuit, indiferent cum va fi vremea. :)))
RăspundețiȘtergerePana atunci, fug in piata sa pescuiesc macar un macrou, desi nu e pestele meu preferat. :))))
Fie vremea rea sau bună
RăspundețiȘtergereLa pescuit sunt acuma :)
Te-nvăţ cum să faci macroul, e un peşte minunat!
Ehh, de-aş prinde şi eu macrou la baltă! :)
Zgândăritul prietenilor vechi este un lucru firesc! :)
Bun peştele! Mănânc destul de des. Peşte proaspăt, dar de baltă, de-abia prins... nu de mine! Caras în special, câteodată şi crap!
RăspundețiȘtergereCarasul e dulce! Crapul e un pic mai ferm!
ȘtergereFript în solzi şi saramură scrie pe ei! Tot cu mujdei dar un pic mai de post! :)
...imi ploua in gura. Iar mi-ai adus aminte de cele doua experiente in d-ale pescuitului( normal ca am scris despre), unde era sa aterizez in apa, tot de invidie (a unora). Dar ...roşii, usturoi, guvizi şi vin....hmmm....ideal.
RăspundețiȘtergereMerită incercat
RăspundețiȘtergereSuccesu-i garantat
Pe bune, apa asta plată e cam tare! :)
Fac versuri la ora de culcare