CIUPERCI OTRĂVITOARE

Guest post.

Sfatul meu este:

Dacă sunteţi fan cules ciuperci de pădure citiţi înainte.

Şi dacă puteţi contribui cu ceva, nu ezitaţi să o faceţi, doar vă atribuiţi responsabilitate!...

Nu-i aşa că-s frumoase?

Muscăriţa

De-a lungul vremii omenirea a încercat în nenumărate rânduri să răspundă acestei întrebări aparent simple.  Cum să recunoaştem ciupercile otrăvitoare? De aici s-au născut variate mituri, fără nici un sâmbure de adevăr. Aş menţiona câteva astfel de legende urbane (şi nu numai) cu menţiunea expresă că sunt doar legende.

Exemple...

• Argintăria se înnegreşte în contact cu mâncarea de ciuperci otrăvitoare. Argintul se înnegreşte pe baza reacţiei cu hidrogenul sulfurat degajat în special pe baza aminoacizilor cu sulf şi nu în reacţie cu toxinele ciupercii.
• Ciupercile toxice îşi schimbă culoarea la feliere. Răspuns deasemenea greşit. După cum puteţi vedea, nici una dintre cele mai periculoase ciuperci nu îşi schimbă culoarea, în schimb majoritatea hribilor, precum şi alte ciuperci se oxidează în contact cu aerul. Dar sunt ciuperci comestibile şi  foarte apreciate.
• Ciupercile viu colorate ne spun că sunt otrăvitoare. Cum nu se poate mai fals!  Buretele viperei poartă culorile cele mai banale şi este otrăvitoare, pe când familia Russula este cea mai variată colorată familie de ciuperci, dar comestibilă în proporţie de 99.99%. (voi prezenta si 1-2 excepţii)
• Ciupercile pe care insectele le mănâncă sunt comestibile. Greşit! Insectele au altă toleranţă la toxine faţă de om.
• Mirosul sau gustul pot indica toxicitatea ciupercii. Nimic mai greşit, intoxicaţiile cu buretele viperei se datorează gustului plăcut al acestei ciuperci, iar pe de altă parte oricum vom evita ciupercile urât mirositoare sau rele la gust, aşa ne-ndeamnă simţul olfactiv şi gustativ (pentru cine-l are).
• Oţetul neutralizează toxinele. Acidul acetic (oţetul) nu neutralizează nici o toxină cunoscută.
• Laptele  neutralizează toxinele. Nicidecum, dar deoarece în cazul intoxicaţiilor se pierde şi mult lichid (vărsături, transpiraţie), acest lucru trebuie compensat, aşa că nu are ce să strice.
• Frunza de pătrunjel sau cățelul de usturoi își schimbă culoarea în mâncăruri cu ciuperci otrăvitoare. Total greşit, la fel ca şi argintul, pătrunjelul sau usturoiul îşi schimbă culoarea fără a avea vreo legătură cu toxinele ciupercilor.

Coprinus comatus skull

sursa: un banal burete cu perucă mâncat de un melc

Deoarece cele mai periculoase ciuperci nu sunt cu nimic mai deosebite faţă de cele comestibile aş răspunde întrebării de mai sus în felul următor, putem recunoaște ciupercile otrăvitoare doar cunoscându-le foarte bine, iar această cunoaștere nu poate fi bazată doar pe cărți și imagini, ci este nevoie și de experiența din teren. Pentru profesioniști recomand doar prudență, ei știu deja oricum după ce semne să se uite; în schimb, amatorilor le-aș veni în ajutor cu câteva recomandări:

• Ați găsit ciuperci cu lamele albe, bulb pronunțat și cu inel dar nu știți  exact ce fel de ciuperci sunt? Lăsați-le la locul lor, nu regretați câteva ciuperci "eventual" comestibile doar pentru riscul de a vă intoxica atât pe voi cât și pe cei dragi vouă.
• Găsiţi ciuperci pe pajişti ce seamănă cu bureţii de rouă dar cu lamele uşor decurente şi culoare care bate mai degrabă în gri-alibcios? Renunţa-ţi la ele.
• Aţi găsit ciuperci maronii sau maroniu-portocalii cu un fel pe "pânză de păianjen" pe picior şi în zona lamelelor? Lăsaţi-le locului, majoritatea Corninariaceae-lor sunt otrăvitoare.
• Aţi găsit ghebe pe copaci de raşinoase şi fără solzi pe pălărie? Nu le culegeţi, nu sunt comestibile.
• Zbârciogul apetisant are mai multe camere interioare neregulate în loc de o singură cavitate mare? Atunci e zbărciog fals, necomestibil.
• Ciuperca de pădure are pălăria fibroasă ce se colorează în cărămiziu, inclusiv lamele ce se pătează în aceasi culoare? Lăsaţi-o în pădure!
• Ați găsit pălăria șarpelui în miniatură (subdezvoltate)? Nu sunt mici din cauza secetei, ci fac parte dintre Lepiotele otrăvitoare. Îşi mai şi schimbă culoarea odată cu felierea? Este cu atât mai clar nu sunt comestibile.
• Pleurotusul de un alb imaculat și fără trunchi (picior), pe lemnul de conifere nu este pleurotus, nu vă lăsați păcăliți de ea.

Câteva sfaturi de încheiere:

- Păstraţi întotdeauna o ciupercă întreagă (pălărie, picior, bulb) până ce sunteţi siguri de identificarea sa corecta. O ciupercă la care deţineţi doar pălăria, ofera foarte mici şanse pentru o analiză corectă.

- Dacă nu sunteţi siguri, arătaţi recolta unui specialist cu amănunte privind copacul din zona căruia aţi cules ciupercile sau orice detalii care ar putea să ajute.

Mult succes la drumurile voastre prin pădure şi nu uitaţi sunt la un click distanţă de voi în cazul în care aveţi nevoie de un sfat, o părere sau doar vreţi să-mi mulţumiţi! Ei, da, mai glumesc şi eu!

Notă: Acest articol este doar informativ şi nu îndeamnă decât la prudenţă