CE FAC ATUNCI CÂND VĂD UN ŞOARECE ÎNTR-O ÎNCĂPERE?

Păi în primă fază nimic...

Acum vă explic şi de ce.
Deşi locuiam în Regie (P5, camera 104, ahh ce viaţă) din 1989, de abia prin 1991 am făcut rost de primul cobai cu o cuşcă micuţă, pe care cu răbdare l-am dresat. În plus aveam şi calculator, o Cobră cu procesor Z80, oarecum punct de atracţie. Cum venea câte o colegă pe la mine şopteam câteva vorbe şoricelului, după care deschideam uşiţa. Cum patul meu era cel mai aranjat din cameră colegele săreau garantat în el şi mai plecau după o zi, poate două, timp în care mă "străduiam" să prind şoricelul. Una cu inima mai haină, prin 1993, avea pantofi, din aceia cu toc cui. Nu vă povestesc ce s-a întâmplat, că şi acum plâng după micul meu cobai alb!

Un cobai

Dar se pare că trec un pic pe lângă subiect pentru că acum vreau să scriu despre prima campanie desfăşurată pentru Bucureşti de cei de la Blogal Iniţiative.

Bine, la noi în cămin, mai existau şi şobolani, mai ales că stăteam la etajul unu. Rezolvam noi, cu vată de sticlă, ciment cu sticlă pisată ( deh berea nu era la pet-uri pe atunci). Dar tare am fi avut nevoie de un expert în deratizare.
Acum ce să spun, cel mai mare şoc l-am avut intrând într-o cameră din căminul C din Grozăveşti unde am văzut adunată toată populaţia gândăcească de pe planetă. N-o să-i dau numele, căci acum e persoană publică! Dar tare ar fi avut nevoie de o dezinsecţie profesionistă, din păcate, nu ştiam pe nimeni atunci.

Totuşi cele mai vechi amintiri datează de pe vremea când mă duceam la mamaia şi la tataia în comuna Chiselet, undeva pe lângă Olteniţa. Malul Dunării şi milioane, dar multe milioane, de muşte! Singura noastră apărare erau nişte benzi lipicioase şi perdele din alea, din folie frănjurită. Problema era când trebuia să facem dezinfecţie după ele, până şi pe vremea aia se ştia că muştele sunt purtători de germeni!

Mai târziu am mai dat examene la maturitate şi am constatat că nu le poţi face singur pe toate, oricât ai vrea, aşa că de ce să nu spun cu mâna pe inimă, e mai ieftin, mai eficient să apelaţi la un profesionist (păcat că e numai în Bucureşti). Eu m-am mutat de acolo, deşi majoritatea prietenilor au rămas pe loc şi în primul rând pentru ei scriu acest articol.

Totuşi am şi o observaţie pentru aceşti profesionişti, deşi s-ar putea să mă coste la jurizare, numele site-ului deşi bine realizat, nu cred că este cea mai bună alegere. Este vorba de http://0219662.ro/ care este şi numărul de telefon în caz de dăunători.
Voi, cei care mă citiţi, ce părere aveţi?

Hei, un update 15.12.2013.

Am salvat un şoricel

Dacă vă uitaţi atent la poză, e pus exact lângă hrana completă pentru pisici.

Cred că merită o soartă mai bună! :)
Lângă mine! Pentru o soartă mai bună!