SALATA DE ROŞII LA ROMÂNI

Eu deja înghit în sec

Până dau fuga în grădină...
Bine, recunosc, povestea e de astă vară.
Locaţia, undeva în Constanţa, pe la ceas de seară.

Iepurii se făceau înăbuşiţi, în ceaun, pe pirostie, la un foc cuminte, probabil ameţiţi de la vodca pe care o turnase peste ei, din belşug prietenul meu lipovean.
-Să-i frăgezească Radu..., a spus el adresând-se constelaţiei Casiopeea (mereu mi-am dorit să scriu acest nume).
Trecusem binişor de cea de a doua butelcuţă de vin, făcut şpriţ de iarnă, când lipoveanul meu strigă disperat.
-Ne-au furat salata! Sabotaj!!!
Deh,  făcuserăm cam un lighean, dar noi, lacomi am înghiţit-o repede. Fără să-l mai aşteptăm! Şi precauţi ascunsesem şi recipientul incriminator. Adică ligheanul, nu vă gândiţi la prostii.
O fi fost grădina la doi paşi, tot să întinzi mâna şi să iei ba o roşie sau un ardei, dar era lună plină iar becul lumina doar puţin în interiorul terasei.
Cu o voce de bas Igor strigă:
-Eu vreau salată! Dacă nu mai este, eu merg la cules!
Pişta, alt amic, îi ţine isonul...
-Am găsit ligheanul!
Evident că pe cei doi nu-i putea reţine mai nimic. Poate doar un tsunami! Au pornit cu paşi de elefant la cules prin toată grădină. La lumina brichetelor. Friptura de iepure a fost perfectă. Despre salată aş putea să jur că avea un pic de iz de îngrăşământ ecologic.
A doua zi contemplu grădina, încercând să fiu cât mai stoic.
Pişta şi Igor, ce se treziseră mai pe la prânz, ce să-i fac, antrenamentul, îmi pun în faţă un coş cu roşii, ardei... şi îmi spun cu o oarecare spăşeală:
-Ia uite ce recoltă bogată ai avut! Ştim că azi noapte a fost furtună, dar noi am reuşit să recuperăm totul!
Dacă vrei să mai venim la anul pe la tine, vezi să poţi pune de-o salată. Am făcut ceva cercetare pe net şi am găsit ceva ce te poate ajuta. Noi folosim! Poţi avea încredere! Verifică doar pe site-ul lor!

Vă mai dau două imagini şi fug în grădină! :)

Or merge oare de-o salată? Voi ce părere aveţi?