Ce-am gândit vă spun acuma, ce-a ieşit vedeţi la urmă...
Am deschis la întâmplare cartea maestrului R.A. Roman şi citesc:
"mâncărica asta inventată în Moldova, mâncată mai ales la Băileşti şi la Caracal"
Cum mi-s născut la Pleniţa în judeţul Dolj şi am şi ceva ascendenţă moldavă, mi-am şoptit încet în barbă.
De ce să nu încercăm?
Acum ce să spun, între ce am vrut şi ce a ieşit e o distanţă foarte mare.
Şi am început cu prazul. Spălat de toate cele şi curăţat de prima foaie:
Nu-i reclamă, e doar un ziar!
Buuun... Din prazul acesta mi-am făcut foi de sarmale. Arată cam aşa:
M-am chinuit oleacă! Să le îndes. Că n-am priceput nici în ruptul capului cum pot să le pun capac.
Aşa că a ieşit ceva de genul:
Adică ce nu a încăput sau ce a dat pe afară am pus deasupra cu câteva cubuleţe de unt.
Dat la cuptorul preâncălzit cam 30 de minute a ieşit ceva de genul:
Moment tocmai bun să pun şi pasta de ardei, bulionul şi ceva vin alb şi aromat, nu mult, doar cât să o înveselească. A, da! Şi o linguriţă de miere ar trebui. N-am. Aşa că mă descurc cu un pliculeţ de zahăr brun.
După încă 15 minuţele arată cam aşa:
Şi la final un pic (mai mult) scăzută::
Nu ştiu dacă seamănă cu sarmalele, asta-i tot ce mi-a ieşit.
La reţeta originală se cer cam astea:
-un kil juma de praz cât de gros
-ceva unt, eu am pus cam 100 g.
-carne de viţel tocată, eu am pus de porc
-50 g de piure de ardei gras şi roşii, eu am găsit doar pastă de ardei şi bulion
-supă de vită, eu am pus un cubuleţ
-un pahar de vin alb sec
-o linguriţă de miere, v-am spus deja că n-am avut.
Ştiu că nu arată deloc bine dar la gust te face să te-ntrebi dacă nu cumva eşti în rai!
Tot marele R.A.R. spune că:
"Galbenă de Odobeşti scrie pe mâncărica asta (Galbena ghiduşă şi energică, cu neastâmpărul ei acid potenţează această combinaţie delicată, timidă fără motiv)"
Vă spun sigur, de-o-ncercaţi rău n-o să vă pară!
Pentru amănunte privind reţeta ori citiţi cartea ori mă întrebaţi!
Vacanţă plăcută!
Eu stiu altfel reteta si cea pe care o fac eu nu poarta numele de sarmaluta, doar praz umplut, la fel ca si rosii/dovlecei/ardei umpluti .. acum nu ma bag a ma contrazice cu chef dar eu nu o fac asa! :)))))
RăspundețiȘtergereAle tale arata ...interesant, dar stii cum se zice, aspectul nu conteaza ci gustul si eu cred ca sunt bune, prin urmare pofta buna! Sau le-ai dat gata deja? :D
Eu am fost cu munca de jos, adică cu gătitul, spălatul vaselor, etc...
ȘtergereResponsabil cu " dat-ul gata" a fost fiul meu cel mic. :)
Da, se mai numeşte şi praz umplut! :) Rea-o!!! :)
Nu sunt rea :))) .. asa sunt eu! :D
ȘtergereNu mă îndoiam! Cu ochii tăi verzi! :)
ȘtergereNiciodata sa nu-i crezi! :D
Ștergere:)) Şi întelepciunea populară spune asta! :)
ȘtergereBuuuuuuun!!!!!!!!!!!
RăspundețiȘtergereMi-a plăcut ce mi-a rămas! :)
ȘtergerePacat ca tie nu ti-a ramas nimic :))
RăspundețiȘtergereAm apucat să gust şi eu ! :)
ȘtergereFac și eu, dar mai rar. Nu prea mă caracterizează migala. Prazul tăiat, eu îl dau întâi într-un clocot, iar amestecul îl fac cum se face la sarmale. Pun și ceapă , și un ou. Ca să nu iasă din praz, dau capetele prin făină. Pastă de roșii sau ardei pun și deasupra. Acu, na, fiecare cu rețeta lui, nu sunt eu mai pricepută decât R.A.R. Toată stima mea că bucătărisești. La mine, trăiască ăia cu reclama de pe ziar!
RăspundețiȘtergereOu am pus şi eu. Iar carnea am amestecat-o cu miezul de praz tocat.
ȘtergereDeh, ce să zic, e prima încercare! Mă bucur că Vlad, băiatul meu, a apreciat-o! :) După cum a şi comentat mai sus! :)
tot cu ochi verzi si critici "X" observ ca ai inlocuit vitelul cu porcul......
RăspundețiȘtergeree ca si cum ti-as da ceai de anghinare in loc de bere
Şi ceaiul de anghinare este amărui aşa că nu văd ce m-ar deranja! ;)
ȘtergereRecunosc, la orice tip de sărmăluţe sau musacale prefer carnea de porc. Chiar şi la ciorba de perişoare. Oricum doar asta aveam în frigider! :)
Singura excepţie o constituie lasagna cu foi cu spanac. ;)
mmm...cred că-s bune tare... trebuie încercat! :D
RăspundețiȘtergereChiar merită încercat! Într-o zi ploioasă şi când nu îţi este foame imediat! ;)
ȘtergereLasa modestia, Radu! Arata excelent sarmalutele tale! Iti spun cu sinceritate ca abia astept sa cumpar praz, sa o incerc si eu. Ma tem doar ca sunt cam greu de umplut... :)
RăspundețiȘtergereAaa, de umplut? Floare la ureche!
ȘtergereCumperi un pic de răbdare
Ceva raze, multe, de soare
Mai mult timp, de mai găseşti
Cu grijă, că nu mai blogăreşti. :)
Arata tare gustos ca sa zic asa, dar de incercat sigur n-o incerc :)
RăspundețiȘtergereNici eu prea curând deşi tare bune au fost :)
Ștergereinteleg ca desi gustoase, este de lucru cu ele nu gluma?
Ștergereapoi cat despre praz... nu e atat de popular pe la noi ... mai bine raman la frunza de vita de vie sau varza (desi sarmalele in sine nu sunt mancarea mea de suflet)
Emod, voi fi fanul tău pe veci dacă îmi dai o reţetă de sarmale în foi de ciuperci! :)
ȘtergereMare dl.Roman, dar si tu esti mare daca te-ai incumetat la reteta. Esti o comoara la casa omului!
RăspundețiȘtergereÎn afară de mine şi de cei ce au mâncat nu mai crede nimeni asta! ;)
ȘtergereCred că pot încerca şi eu asta! Nu pare aşa de complicat!
RăspundețiȘtergereComplicat nu este, trebuie doar ceva migală! Şi timp.
ȘtergereÎnsă rezultatul va fi o recompensă în sine. Până şi lui Vlad, băiatului meu i-au plăcut! :)