CHIAR AM ÎNTĂRZIAT

Deşi nu am vrut

Şi am încercat să o termin la timp. E vorba de duzina de cuvinte...
Fac doar un rezumat al situaţiei.
Ca nişte scame dintr-un vis textil mi se desfăşoară în faţa ochilor un scenariu atât de versatil încât îmi este greu să-l cred.
Eram undeva, într-o barcă pe luciu de apă. Înregistram sunetele păsărilor. Iau un pic de apă cu mâinile făcute căuş ca să nu fac zgomot. Undeva în depărtare aud cum se aruncă un năvod. Mai aud un zgomot ca şi cum s-ar deschide o poartă.
Totul se stinge. Cu un decalaj de câteva ore mă trezesc în camera de gardă a unui mic spital. Cineva mă asigură ca o fost o simplă greşeală fiind confundat cu un braconier. Personalul medical mă asigură că nu am nici un fel de simptome îngrijorătoare. Până leşin din nou.

O mică poveste aproape inventată pentru jocul săptămânal de care vorbeam la început.
Recunosc că l-am scris pe fugă, presat de fiul meu care cerea o shaorma aşa că va spun cu mâna pe inimă că scrieri bune găsiţi în tabelul lui Psi!

SURSA