Vremuri frumoase, dar apuse...
Aveam mica mea firmă familială. Pe un spaţiu de nouă metri pătraţi am fost cu trei standuri insulă ca în imagine.
Culmea a fost că deşi am fost să prezentăm şi să vindem sticlărie s-au vândut preponderent standurile, atât cele de pe poziţie cât şi câteva sute de bucăţi comandate în decurs de câteva săptămâni după terminarea expoziţiei.
Amuzant este că deşi toate erau însoţite de instrucţiuni în detaliu privind montarea, subansamblele fiind numerotate în ordine, clienţii preferau să le ia gata montate.
Deh, ce ţi-e şi cu vederea asta în spaţiu!
si ai renuntat la manufactura in favoarea revanzarii ... si ne mai miram ca tara merge cum merge :) ...
RăspundețiȘtergerePăi cum? Mobilierul îl făceam cu mâna mea! După proiectele mele... Aşa că nu am renunţat la nimic.
ȘtergereRevânzarea sticlăriei era doar un supliment.
pai si in ziua de azi cu ce te ocupi? ...
ȘtergerePoţi vedea pe celălalt blog! :)
ȘtergereFaaain!
RăspundețiȘtergereMersi!
Ștergere