DINCOLO DE NORI

E un blog despre de toate, de prin viaţă adunate şi de mine împrăştiate...

dincolodenoriblog

miercuri, 20 septembrie 2017

Nu mai traumatizați copiii!

Pediculoza sau infestarea cu păduchi are ca efect traumatizarea copiilor și adolescenților pe mai multe planuri? Desigur! Stigmatul social, anatema aruncată de colectivitate, duc la izolarea persoanei și la pierderea încrederii de sine a acesteia. Și nu e nevoie de cine știe ce studii care să ne spună asta (ele există), se vede cu ochiul liber.  2 din 10 români s-au confruntat cel puţin o dată, direct sau indirect, cu problema păduchilor de cap, problemă considerată tabu și asociată lipsei de igienă (fapt datorat lipsei de informare și a perpetuării eronate a unor mituri greșite), deși studii efectuate în mai multe ţări europene arată că păduchii sunt mai des întâlniţi în părul spălat. Asta este doar una din laturile problemei.

infografic

Se poate vedea din infografic, copiii și adolescenții reprezintă mai mult de 77% din numărul persoanelor care contactează păduchi.

Unde îi contactează? De cele mai multe ori în colectivități, adică grădinițe, școli, tabere, nelimitându-se la ele. Cum? Prin contactul direct păr-păr sau prin obiecte infestate (eșarfe, fulare, căciuli, prosoape). Păduchii nu sar, nu zboară, nu înoată (deși pot fi contactați totuși la piscină sau la plajă).

Să vorbim acum despre cea de a doua latură a problemei, cea de a doua traumă care urmează stigmatului social: tratamentul. Și spun asta bazându-mă pe graficul următor:

studiu

Se pare că prea puține s-au schimbat în ultimii 35 de ani, tot gazul a rămas baza (deși mă întreb unde se mai găsește). Și este traumatizant, folosit ca și tratament împotriva păduchilor. Credeți-mă, o spun din propria experiență!

Fac aici o paranteză să vă povestesc întâmplarea din vara anului 1982. Cu câteva zile înaintea plecării în tabără, împreună cu alții, am fost depistat cu păduchi (deh, săptămâni întregi nu lipsisem de la ștrand, am mai scris despre asta pe blog) și rechemat după 72 de ore la control. Dacă nu scăpam de ei, adio tabără. În plus se pierdeau și banii (tabăra era deja plătită). Am scăpat ca prin urechile acului de tunsul zero dar drept bonus am stat două zile închis în casă cu gaz lampant în păr și cu un fes mai vechi în cap. Părinții mei au vrut să fie siguri. Și ustură, chiar rău în a doua zi. Transpirația care se scurge sub fes clipă de clipă face ca vestita tortură chinezească să pară o nevinovată joacă de copii. Iar mirosul nu vrea să semene, oricât de bogată ai avea imaginația, nici chip cu parfumul de viorele. Asta fără să vorbesc de efectele ulterioare, iritări și descuamări ale scalpului. Chiar și acum mă cutremur când îmi aduc aminte.

Închei paranteza și revin la titlu. Nu vă mai traumatizați copiii, acum există soluții moderne, eficiente 100%, testate clinic și mai ales netraumatizante. Așadar, pentru a apela la tratamente avizate, cu produse verificate și aprobate de către autoritățile competente, mergeți vă rog la farmacii! Puteți cere acolo soluții avizate pentru prevenire, depistare sau tratamente.

Paranix

Deși anul școlar a început de două săptămâni pericolul nu a trecut, pândește în permanență. O părere mai competentă decât a mea puteți urmări în interviul luat unui reputat medic:



Eu vă doresc să faceți parte din acei 8 români din 10 care nu se confruntă cu această problemă, dar dacă, Doamne ferește, se întâmplă, nu e mai bine să fiți informați? (acesta fiind unul din motivele pentru care am scris articolul)

8 comentarii:

  1. Daca ai sti ca multi inca nu cred ca Evul Mediu s-a incheiat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În Evul Mediu păduchii, cel puțin în Europa, erau un fapt obișnuit.

      Ștergere
  2. Era o rusine si cand eram copil. Dar tinand cont ca toti din clasa aveam, faceam haz de necaz. Oricum ma simteam nasol... Cat eram la bunici imi dadeau cu gaz... si nu am ramas traumatizata. Bine, nici nu s-a jucat nimeni cu focul pe langa mine. Nu erau pe atunci prea multe tratamente ca acum si daca erau nu aveau toti acces la ele. Din generatiile noastre, cred ca nu e copil care sa nu fi fost afectat... Nu stateam pe tableta in casa ci doar la joaca afara. Si luam usor unul de la altul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Știi, băieții sunt mai sensibili, de unde și trauma. :) Te pomenești că ți s-a îndesit părul și s-a făcut mătăsos.
      Nici eu nu stăteam în casă dar o singură dată mi s-a întâmplat.

      Ștergere
  3. E un subiect delicat. De cate ori aud de problema asta, instinctiv incep sa ma scarpin in cap. Recunosc ca asa ceva nu am avut pana acum. Sa nu vorbesc intr-un ceas rau;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dar dacă s-ar întâmpla „ceasul ăla rău”, ce ai folosi? Gaz lampant sau un produs din farmacie?

      Ștergere
  4. Prima mea intalnire cu paduchii, a fost pe la 21 de ani. :)) Am fost la Busteni la niste cursuri si am stat vreo 3 saptamani. La intoarcere acasa, am prins ceva dupa ureche , ceva care ma gadila. M-am dat bine sub un bec pe peronul Garii de Nord, si am vazut ceva mic si cu picioruse multe. :)) Am fost terorizata tot drumul si apoi acasa, ma gandeam unde gasesc eu peruca, gandind ca trebuie sa ma tund la zero. Facusem basici pe la urechi, turnam gaz cu sticla. Si daca tot ma facui de ras, sa ma fac pana la capat... Nu stiam eu ca sunt impartiti pecategorii si m-am gandit ca pleaca la plimbare pe tot corpul... si am dat cu gaz pe unde am apucat :))) Doaaaamne ..

    RăspundețiȘtergere

Fără comentarii anonime ! Nu vor fi publicate !
Şi dacă vreţi să înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !

Poate totuși facem ceva

Grădina de vară Tomis din Constanța în decembrie 2017

A trecut cam un an și jumătate de la articolul scris de colegul blogger Joie Negru   și am vrut să văd cu ochii mei ce se mai întâmplă în a...