luni, 9 octombrie 2017

Trebuiau să se numească cumva

Câteodată te face să vibrezi, să râzi sau să plângi. Alteori să rezonezi, să gândești, să manifești. Uneori chiar să iubești, să simți ori să urăști. Dă energie sau liniște, după caz. Îți poate aprinde focul interior și te îmbie să cucerești paradisul. Te poate ridica la înălțimi nebănuite sau scufunda în adâncuri abisale. Te plimbă prin unghere uitate de timp și golite de gânduri dar îți oferă și o scară spre cer pentru a întrezări un pic din tumultul și nemărginirea spațiului.

pasiune

Și pentru că toate acestea trebuiau să se numească cumva, li s-a spus simplu, muzică.

O să fiu sincer (deja regret, presimt că veți pune mâna pe pietre pentru următoarele cuvinte), pentru mine muzica nu este ceva special, chiar deloc. Aș spune că este cam ca aerul, adică peste tot. Nu-l simți, nu-l bagi în seamă, dar fără el nu poți trăi. Aici aș face o mențiune. Mintea și gusturile mele împart aerul în mai multe categorii: aer marin (doar la Constanța locuiesc), aer de munte, etc. Aerul meu marin are iz de Jim Morrison, de Jon Anderson sau de Bon Scott iar cel de munte adie dinspre Metallica, Led Zeppelin ori Guns N' Roses.

Desigur, respir și altfel de aer și nu-mi displace, dar cum bine știți, anii tinereții nu se uită! Și cum să uiți așa ceva când, liceeni fiind, cântam până spre dimineață, prin parcuri, piesele lui Phoenix sau Compact păziți de milițienii din patrulă care ar fi trebuit să vegheze tocmai ca astfel de lucruri să nu se întâmple. La aceste miniconcerte, bunul meu prieten Ovidiu (Dumnezeu să-l odihnească) părea transformat și inepuizabil iar chitara-i părea vrăjită. Când am plecat la facultate aveam în bagaje alături de casetofonul ITT și câteva casete de la el, o colecție de balade rock. Au avut mare succes la petrecerea de ziua mea (e-n toamnă) astfel încât în scurt timp întreg palierul căminului P5 din Regie era „convertit”.

Într-un fel aș putea spune că datorită acelei perioade din studenție am descoperit lumea computerelor (generațiile noastre le cunoșteau doar din cărțile și filmele SF sau, ca să nu exagerez, din puținele publicații despre știință și tehnică). În cămin aveam mari probleme cu amplificarea sunetului dar mai ales cu calitatea lui (vă dați seama că un simplu casetofon sau magnetofon nu avea cum să mulțumeasă o gașcă de rockeri înrăiți). Așa că ne rugam de colegii de la electronică să ne ajute, favoruri plătite cu multă, dar chiar multă BRRC ( a se citi bere rece). În camerele lor de cămin (cele de la stația de metrou Politehnica) am descoperit primele HC-uri cu procesor Z80 și pe fratele lor mai deștept numit de noi Cobra, cu care m-am procopsit și eu și pe care am început cu adevărat să învăț programare. A urmat firesc și evolutiv primul PC și tot așa. Cine știe dacă aș avea acum blog dacă nu mi-ar fi plăcut muzica rock (pe cale de consecință).

Am spus mai devreme că muzica nu reprezintă pentru mine ceva special (cu ghilimelele de rigoare, în caz că ați început să citiți de la acest paragraf) dar sculele cu care o ascult trebuie să fie speciale. Nu se poate spune că ai o pasiune pentru un anumit gen de muzică dacă nu îți dorești să ai sunet de calitate. O asemenea experiență mi-ar putea fi oferită, de exemplu, de sistemele audio de la Edifier care se caracterizează, printre altele, de un design plin de eleganță (premii: Red Dot Design, iF Product Design, CES Design & Engineering Showcase Honours). Iată două exemple:

eleganta

design 

Pentru mine, pentru zilele în care aș vrea să-mi fac de cap în amintirea tinereții, aș alege un sistem audio  2.0 Edifier R2730DB, o soluție Tri-amp cu trei căi.

sunet

Asta pentru că mi-ar oferi ce am nevoie sau mai bine spus ce aș vrea, ca de exemplu:
- Cei 136 wați care îmi asigură un bass puternic și adânc.
- Un procesor audio profesional de la Texas Instruments ce include crossover electronic, compensare audio și dynamic range.
- Bass reflex-ul frontal ce extinde efectul de frecvență joasă și elimină turbulențele de aer.
- Sunt construite din lemn MDF (ca în vremurile bune) și au câte 3 căi pe fiecare boxă.
- Ca și conectivitate: RCA, Bluetooth, Optical, Coaxial, adică acoperă cam toată gama. Telecomandă wireless pentru cei comozi (ăla sunt eu).

calitate

De ce Edifier? Pentru că este o companie tânără, ajunsă în pragul maturității și care la cei 21 de ani pe care îi împlinește a reușit să crească de la mica companie chineză care era, până la o organizație internațională importantă, cu operațiuni în America de Nord, America de Sud, Europa, Orientul Mijlociu și în regiunile Asia-Pacific. Produsele și le realizează în propria-i curte, fiind integrată pe verticală, având un puternic departament de cercetare dezvoltare. Are un angajament pentru inovație, oferind burse studenților de la Institutul de Tehnologie din Beijing dar și pentru mediu, pentru că, așa cum zic ei, natura produce unele dintre cele mai impresionante sunete pe care le auzim. Ca brand este definit de trei concepte: pasiunea pentru sunet, pasiunea pentru design și pasiunea pentru calitate și, aș mai aminti, prin programul EDIFIER Angel Sound Foundation ajută copii cu deficiențe de auz să descopere puterea sunetului.

Articol scris pentru competiția de blogging creativ Superblog 2017, proba numărul 5 - „EDIFIER, sunetul din viața ta”.
Imagini: http://www.edifier.com, https://pixabay.com/ro/

6 comentarii :

Fără comentarii anonime ! Nu vor fi publicate !
Şi dacă vreţi să înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !