DINCOLO DE NORI

E un blog despre de toate, de prin viaţă adunate şi de mine împrăştiate...

dincolodenoriblog

Visul meu și-a luat zborul! -articol premiat la Spring Superblog 2018

Privește-n sus și fă-mi cu mâna!

Motto: „ Mâine voi fi ceea ce am ales astăzi să fiu .”— James Joyce De mic copil am iubit literatura SF. După ce am terminat de citit căr...

vineri, 20 octombrie 2017

Un' să fie, un' să fie?

Deschid hoțește un ochi sperând să mă înșel! Dar nu, e alarma de la telefon beepăind îndărătnic. Și telefonul clipește zeflemitor de peste hainele aruncate de-a valma în fotoliul din celălalt capăt al camerei, haine cu care fusesem îmbrăcat ieri. Pășind ca pe coji de nuci, ajung și îl iau în mână. Constat că e duminică, 10.30 și am o vagă durere de cap. Pe ecran am un memento care îmi spune: „Cit not deg. Pus bn.”. Încep să compilez.

Sâmbătă a fost o zi din cale afară de plină. Până în prânz am rezolvat trei proiecte ce trenau de ceva timp. Masa am luat-o undeva în oraș cu un amic în trecere prin Constanța. După care am fost cu fiul meu în parcul Tăbăcăriei, părăsind aleile spre un loc retras, pentru antrenamentul nostru special. De acolo am plecat la o degustare de vinuri, invitat fiind, care a început la ora 19.30 și s-a prelungit târziu în noapte. Nu de alta dar au fost nu mai puțin de 17 sortimente de vinuri și vreo 11 feluri de gustări. Așa că există o explicație pentru trezitul târziu și vaga durere de cap.

Traduc memento-ul. Cred că spune să citesc notițele de la degustare pe care le-am pus bine. Simplu ca bună ziua. Unde aș putea pune o notiță în altă parte decât în portofel sau, dacă am fost grăbit, într-unul din buzunarele jeanșilor?

portofel

În portofel găsesc actele, cardul, două sau trei bancnote, legitimația, o cartelă de metrou expirată de când am fost în București dar nici cea mai vagă urmă de notiță. Îmi încerc norocul în buzunare. Găsesc nota de plată de la restaurant, câteva bonuri de casă, cheile și câteva monede în buzunarul mic. Hotărât lucru, trebuie să-mi beau cafeaua!

După ce mi se mai limpezesc ochii și nu mai aud vâjâitul ăla de apă care curge, în cap, verific să văd dacă nu mi-a scăpat ceva. Cu același rezultat încurajator. Nu trebuie să mă panichez, îmi zic. Doar de trei ori. Trebuie doar să o iau metodic. În geantă nu are cum să fie, sunt luni bune de când nu am mai cărat laptopul după mine. Poate în borsetă, căci pe asta am avut-o cu mine.

geanta

Caut și găsesc ceva. Adică țigara electronică și chitul de reumplere și încărcare, briceagul Victor Inox multifuncțional de care nu mă despart niciodată (neașteptat de folositor în foarte multe situații), o plasă împăturită frumos, bateria externă, o lavețică de microfibră antistatică pentru ochelari și ștampiluța mea de blogger.

borseta

Aaa, și niște hârtii dar erau doar listele de cumpărături pe care ar fi trebuit să le fac. Panică!!! Se insinuează încet și pervers. Folosesc ritualul lui Jack Nicholson pentru liniștire, ăla cu „goosfraba” și mă reorientez către rucsac, doar l-am cărat după mine din parc.

rucsac

De sub bluza de treining a lui fiu-meu (era destul de cald când ne-am despărțit și a strecurat-o) am mai scos praștia (vă aduceți aminte de antrenamentele speciale), o cutie de bere deformată (ținta noastră), un mic binoclu în etui, o pungă din pânză cu pietricele rotunde (n-aveți idee cât de greu se găsesc în Constanța) și... un pix. 

Prastia din rucsac

Am dat să sun pe unul sau altul din cei cu care am fost la degustare dar m-am gândit că toți dorm după o așa lungă seară. Eram deznădăjduit, nu mai întrezăream nici o speranță. Parcă vrăjită, privirea s-a îndreptat asupra pixului. Trebuia să fi făcut ceva cu el, nu degeaba era acolo. Am reluat căutările și... printre pietricelele rotunde, pe un șervețel atent mototolit împăturit, era ea, notița mea. Care spunea imperativ: Nu uita să scrii articolul despre degustare. Mâine (adică azi). În continuare erau înșirate vinurile și gustările servite. Concluzia? Sunt un bărbat responsabil care niciodată nu sare calul, nu uită unde a pus „bine” ceva, e grijuliu cu tovarășii lui și care își respectă mereu termenele (nu trebuie să mă credeți pe cuvânt, verificați următorul articol).

Deci dragii mei, în nici o situație nu disperați! Țineți minte, We are THE ANSWEAR! Întotdeauna.

answear

Articol scris pentru competiția de blogging creativ Superblog 2017, proba numărul 10 - „Momentul adevărului! Ce lucruri porți în geantă, rucsac, buzunare?”
Imagini: answear.ro și personale.

8 comentarii:

  1. Pe mine ma tenteaza rucsacul acela. E foarte practic. De portofel pentru minunatul meu sot momentan nu am nevoie. I-am castigat unul super fain la un concurs.

    RăspundețiȘtergere
  2. Goosfraba? Zici ca functioneaza? ma gandesc sa folosesc si eu formula asta magica atunci cand caut ceva si nu gasesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nuuu, goosfraba te calmează atunci când nu găsești ceva! :)

      Ștergere
  3. Imi place rucsacul mult si sunt fascinata de micul univers pe care-l ascunde fiecare in el. Nu neg ca mereu imi imaginez ce are un om in geanta. La mine e simplu, nu port decat o poseta minuscula, cu telefonul, cheile, portmoneul si rujul rosu, dar in portbagaj pastrez rucsacul plin cu tot ce as putea avea nevoie intr-o zi...oarecare. Faine lucruri au astia de la Answear.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În majoritatea timpului am doar buzunarele la mine și câteodată și borseta. Dar cum praștia și ținta nu încap în ele, mai apelez și la rucsac. :)

      Ștergere
  4. Tare faina e borseta, sigur i-ar placea si sotului meu una noua...portofelul lui s-a cam deteriorat, Answear are produse frumoase, ii voi cauta un portofel nou!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt multe accesorii interesante la Answear. Au și reduceri dar și un club (beneficii).

      Ștergere

Pe cât posibil, vă rog, fără comentarii anonime !
Iar dacă vreţi să mă înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !