DINCOLO DE NORI

E un blog despre de toate, de prin viaţă adunate şi de mine împrăştiate...

dincolodenoriblog

Visul meu și-a luat zborul! -articol premiat la Spring Superblog 2018

Privește-n sus și fă-mi cu mâna!

Motto: „ Mâine voi fi ceea ce am ales astăzi să fiu .”— James Joyce De mic copil am iubit literatura SF. După ce am terminat de citit căr...

duminică, 18 februarie 2018

Adolescența... Graniță, călătorie sau aventură?

Am acumulat ceva ani în spate, un pic peste jumătate de secol. Privind în urmă, perioada din viața mea la care îmi zboară cel mai des gândurile este adolescența, acei ani care, categoric da, sunt graniță, călătorie dar și, mai presus de toate, o aventură profund introspectivă.

adolescență

Adolescența mea s-a petrecut, dacă vă vine să credeți, într-o vreme când nu existau telefoane inteligente, tablete ori laptopuri. Nu exista nici măcar internet. Nici calculatoare de buzunar nu vedeai pe toate drumurile. Adunările le făceam în minte, înmulțirile mai complicate le făceam cu creionul pe hârtie, unii dintre noi puteau rezolva în felul ăsta chiar și un radical de ordin doi. Iar crema... putea să se descurce chiar și cu unul de ordinul trei. Urâte vremuri, o adevărată distopie! - ar spune unii tineri de acum.

adolescenti

Cu toate că orașul nu era foarte mare, avea cam de toate. Două cinematografe (din care unul era alternativ și sală de spectacole), două grădini de vară (am pus-o la socoteală și pe cea de la Casa Armatei), o bibliotecă generoasă, terenuri de sport, un ștrand și foarte multă verdeață. Avea nu mai puțin de șase parcuri și de fiecare dintre ele mă leagă multe amintiri. Voi spicui câteva dintre ele așa cum mi le amintesc după 35 de ani (voi folosi denumirile actuale).

Pe aleile parcului Regina Elisabeta am câștigat primele crosuri școlare și tot acolo îmi desfășuram o parte din antrenamentele din cadrul Clubului Sportiv Școlar Tecuci, alături de Cătălin, cunoscut tuturor pe supranumele de X, și Ducu (colegi și prieteni). Pe timp de vară, alături de bunul meu prieten  Ovidiu Giușcă, participam la adevărate recitaluri ad-hoc de muzică folk ce se întindeau târziu în noapte.

În parcul Oltea Doamnă (ce include și actuala Insulă a Cercetașilor), într-o iarnă când a înghețat micul lac, mi-am pus pentru prima dată patinele în picioare. În aceeași locație am mai marcat o altă premieră (tot cu Ovidiu), prima plimbare cu o hidrobicicletă.

Parcul Central era locul tacit de întâlnire și de socializare al tinerilor tecuceni. Poate și din cauza faptului că cele două cinematografe și grădina de vară se aflau pe două din laturile lui.

Parcul Crâng era locul meu de explorare. Preferam să merg prin el în timpul săptămânii, când era aproape pustiu. Puteam să fac plimbări solitare cu barca pe lac, să privesc leul din grădina zoologică după pofta inimii sau să mă aventurez prin cimitirul orașului care era alături.

În Parcul Feroviarilor exista o porțiune cu relief accidentat. Acolo practicam un soi de mountain bike alături de, ați ghicit, Ovidiu. În acest parc se mai țineau și tot felul de festivaluri. Vis a vis, peste calea ferată, în Parcul Liliacului făceam lungi plimbări, departe de ochi indiscreți, alături de prima mea iubire adolescentină.

Dacă ar fi să găsesc ceva lipsuri, acelea s-ar referi la mobilierul urban care era destul de sărăcăcios și total inexistent așa cum este el în accepțiunea actuală. Dar așa erau vremurile și nu-i prea simțeam lipsa pentru că nu știam că trebuie să existe.

mobilier urban

Nu ar fi frumos din partea mea dacă nu aș aminti și de aerodromul Smaranda Brăescu și de taberele de parașutism care se organizau la Tecuci. 

În această vară, dacă totul merge bine, îmi voi lua fiul cel mic, adolescent acum, și îi voi arăta orașul încercând să fiu un bun ghid. În plus, am auzit că există un nou parc, Parcul Dendrologic, pe care aș vrea să îl văd.

Cu acest articol am acceptat provocarea de a susține Urban Up!, un proiect inițiat de Asociația De-a Arhitectura, care le oferă elevilor de liceu o bună oportunitate de a-și cunoaște orașul. Proiectul a fost derulat în anul 2017 în cadrul programului „Împreună cu Lidl pentru un viitor mai bun”. Totodată, pot fi organizate ateliere și în 2018, fie în licee, în săptămâna Școala Altfel, fie ca activități ale Clubului De-A Arhitectura. Detalii găsiți pe http://www.de-a-arhitectura.ro.

Jurnal Urban-Up

9 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Ei, nici chiar așa! :) Nu-i chiar așa de greu să scoți o rădăcină de ordinul trei! ;)

      Ștergere
    2. În altă ordine de idei, poate aplicați cu liceul. Ar fi o experiență interesantă!

      Ștergere
  2. prea multe parcuri in adolecenta ta, Radu. Si in a mea au fost multe. Acum parcurile sunt numai asa... ca sa ai unde sa iti dai check-in.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, ai dreptate. Surprinzător cum s-a schimbat lumea într-un interval atât de scurt de timp. Nu cred că își închipuia cineva... :)

      Ștergere
  3. Chiar in fata blocului meu se afla cel mai mare parc din oras, dar sincera sa fiu, mi-ar fi teama sa ma aventurez intr-o plimbare de una singura. E frumos, multi copaci, liniste, umbra, racoare vara, pana dai de cate un ciudat si te uiti in toate partile, daca ar fi nevoie, te-ar putea salva. Sa nu mai vorbesc de zgomotele si sunetele care strabat seara din parc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu știu ce să zic, probabil depinde cum privești lucrurile. Nu mi-a fost niciodată frică să mă aventurez chiar singur prin pădure, darămite printr-un parc.

      Ștergere

Pe cât posibil, vă rog, fără comentarii anonime !
Iar dacă vreţi să mă înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !