DINCOLO DE NORI

E un blog despre de toate, de prin viaţă adunate şi de mine împrăştiate...

dincolodenoriblog

Visul meu și-a luat zborul! -articol premiat la Spring Superblog 2018

Privește-n sus și fă-mi cu mâna!

Motto: „ Mâine voi fi ceea ce am ales astăzi să fiu .”— James Joyce De mic copil am iubit literatura SF. După ce am terminat de citit căr...

marți, 6 februarie 2018

Frica se tratează cu empatie. Într-un cabinet stomatologic! Ce tare!

Da, frica se tratează cu empatie! Vorbesc de frica aceea, adâncă, viscerală, pe care orice om întreg la minte o are atunci când se apropie de un cabinet stomatologic. De orice cabinet stomatologic. De fapt vorbesc prostii, frica începe cu mult înainte și se manifestă la orice urmă de  gând care sugerează chiar și cea mai mică alăturare între propria persoană și imaginea unui dentist (însoțită firește de zgomotul înviorător al frezei). Și ea crește exponențial, cu fiecare pas, culminând cu așezarea în scaunul acela care seamănă surprinzător de tare bine cu terenul de joacă al unor anumiți inchizitori spanioli. Asta, chiar dacă mergi acolo doar ca să-ți se ia amprenta pentru un inofensiv aparat dentar.


cabinet stomatologic frica

Sunt sigur, toți credeți că descrierea personajului din imaginea de mai sus se referă la mine. O să vă dezamăgesc, sunt ani buni de când nu am mai avut coșmaruri cu dentiști (să nu uit să bat în lemn). Este vorba de un bun prieten (coleg de liceu și coleg de cameră în cantonamentele sportive din tinerețe) pe care trebuia să-l „țin de mână” în desele lui escapade la cabinetul stomatologic școlar (da, aveam așa ceva pe atunci). Să vă povestesc.

Cu câteva zile-n urmă, ajung în București cu ceva treabă. Mă îndrept spre locul de cazare, adică locuința prietenului meu situată în cartierul Rahova, undeva în vecinătatea străzii Petre Ispirescu. Sun și îmi deschide chiar el. Remarc imediat privirea de câine care suferă-n tăcere iar mâna ținută la falcă îmi dezvăluie și natura suferinței, dantura. Trec imediat la munca de lămurire și cu greu îl conving că trebuie să-l vadă un specialist. Așa cum mă așteptam, habar nu are unde putem găsi unul în zonă. Pun mâna pe telefon și găsesc o clinica stomatologică la doi pași, pe strada Malcoci 2, pe nume Cris Smile. Presupun (sper) că zâmbetul din denumire e pus acolo doar ca să nu-i pună pe fugă pe cei mai slabi de înger, cum e prietenul meu  Pe  Google îmi apare că la acea oră nu e foarte aglomerat așa că îl grăbesc, dornic să-mi iau revanșa. Aici voi face o paranteză, să explic ce-i cu revanșa asta (întâmplarea merită povestită).

Cris Smile


Septembrie 2016. Ne aflam în Tecuci, orașul adolescenței noastre, pentru întâlnirea de trezeci de ani de la terminarea liceului. O acerbă durere de cap însoțită de senzații de greață nu-mi dădea deloc pace, așa că mă însoțea prin farmaciile din oraș în căutarea câtorva pastile de Fasconal, singurul medicament cu care mă împăcam. Nu știu dacă soarta făcea mișto de mine sau dacă aceste pilule pur și simplu lipseau de pe piață dar ieșind descurajat din a patra farmacie în care intrasem degeaba am exclamat: Doamne, cum rezolv eu durerea asta de cap repede? Prietenul meu mă trage de mânecă și îmi spune să nu-mi fac griji, peste drum este un magazin de arme cu gloanțe ieftine, arătându-mi o firmă pe care se puteau recunoaște două revolvere și o pușcă de vânătoare. Spuneți și voi, ce merita? M-am întors pe călcâie și am luat ce mi-a băgat farmacista sub nas. 🙂

Acum cred că înțelegeți de ce mi-a trecut prin minte gândul unei revanșe. Așa că l-am împins introdus în cabinet și după ce i-am spus că sunt alături de el, am închis ușa, m-am așezat în fotoliu și am început să-mi frec mâinile. Nu de alta, dar să fie calde în caz de leșina de frică pe acolo și eram chemat să îl trezesc. N-a fost să fie. Cred că mai mult am suferit eu, de plictiseală, căci nu sunt pasionat nici de revistele medicale, nici de cele de modă iar niște reviste SF nu am găsit oricât am căutat în sala de așteptare. Când, în sfârșit a ieșit zâmbitor mi-am dat seamă că speranța unei revanșe era complet spulberată.

frica empatie

Nu știu ce s-a întâmplat înăuntrul cabinetului, n-am idee ce l-a vindecat de frica de dentist și nici n-am fost curios să aflu. Știu doar că acum merge periodic acolo și, în plus, recomandă clinica de câte ori este întrebat. Ba, mai mult, își duce și nepoata acolo să-i pună nu știu ce aparat dentar invizibil (bine că s-a inventat odată, pe vremea când a trebuit să port eu unul n-am câștigat nici un premiu de popularitate). Să fie oare empatia, cea responsabilă?

cris smile logo


Presupun că da, empatia joacă un rol destul de important alături de dotările de ultimă generație și de profesionalismul medicilor. Dar cred că și eu am avut un rol important în alegerea cabinetului stomatologic, chiar dacă a fost mai mult norocoasă, ca să zic așa.

Chiar dacă povestea e reală, orice asemănare cu personajul cu foste simptome de frică de dentist este absolut întâmplătoare. Vă dați seama că sunt obligat să scriu asta, mai am nevoie de cazare în București și de persoana respectivă s-o tachinez. Apropo, nici măcar o bere n-a dat pentru că l-am rezolvat în situația dată, dar îl iert, medicul îi interzisese să bea câteva ore și eu eram cam pe fugă. 😉

Sursă imagini: https://pixabay.com/ro/, http://www.cris-smile.com

62 de comentarii:

  1. Merita laude pentru spiritul lui de observație!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă te referi la bere probabil că și-a dat seama că nu mai am timp! :)

      Ștergere
  2. Eu sunt client Cris Smile de 4-5 ani. Ma stii ca sunt panicata cu acte in regula si mi-e frica si de umbra mea. Dar aici am o super doctorita tanara si priceputa, care ma ajuta sa trec peste toate starile. Sabina Solonaru o cheama. Tot timpul cat lucreaza vorbeste cu mine, stie cand se opreasca... e ingerul meu pazitor, adica al dintilor mei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fiind constănțean acum, nu am fost interesat de amănuntele interne ale clinicii. Îl voi întreba pe prietenul meu ce medic îl tratează. Oricum, se pare că ați făcut o alegere bună!

      Ștergere
    2. Da, Radu. Eu ma simt foarte bine acolo si pentru mine confortul asta, faptul ca esti tratat cu zambetul pe buze, conteaza enorm.

      Ștergere
    3. Întradevăr, încrederea în profesionalismul persoanei care te tratează și o atmosferă relaxată în această relație sunt ingrediente esențiale într-un cabinet stomatologic.

      Ștergere
  3. Cosmarurile cu stomatologii de pe timpuri ne urmaresc si acum cand lucrurile s-au schimbat totusi. Cu putin curaj cred ca reusim sa depasim momentul!

    RăspundețiȘtergere
  4. Felul în care ai scris, m-a convins. Felicitări! Și apreciez atitudinea de prieten adevărat. L-aș prețui mult pe cel care m-ar împinge în cabinet!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! Poate că pot să sper că mai primesc berea aia de la amicul meu! :)

      Ștergere
  5. Frumos, amuzant și liniștitor să știi că există cabinete stomatologice de unde ieși cu zâmbetul pe buze. Eu îmi amintesc de când eram mic, de doctorița aia care se cățăra pe mine ca pe Himalaya, care mă prindea de mâini și de picioare în curele de piele și care urla cât o țineau bojogii să stau locului că nu îmi găsește măseaua.
    Felicitări Radu!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Curele din piele? De mâini și de picioare? O doctoriță? Nu-mi vine să cred! Să nu-mi spui că ai rămas cu traume! :)

      Ștergere
  6. Este o adevarata placere sa te tratezi la o asemenea doctora )

    RăspundețiȘtergere
  7. Din fericire lucrurile s-au schimbat si in cabinetele stomatologice si nu pot decat sa ma bucur atunci cand vad cabinete curate, dotate modern cu medici specialisti care inteleg ca frica de dentist e mai presus de noi si ne ofera intelegere si empatie pana cand suntem gata sa cooperam cu ei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Așa este! Deși știu câțiva oameni care chiar se alintă când merg la dentist! :)

      Ștergere
  8. Uite ca se poate si fara frica. Aici la noi am intalnit o doctorita care si mie mi-a inlaturat teama de dentis. Desi tot mi-e frica numai gandindu-ma, dupa ce ma asez pe scaun imi trece.
    Cris smile este o clica laudata, am tot citit despre ea.

    RăspundețiȘtergere
  9. nu mii frica de un cabinet stomatologic imi e frica de durerea insuportabila de dinti asa ca prefer cabinetul ori de cate ori este necesar.

    RăspundețiȘtergere
  10. mie nu mi-e frica de stomatolog, ce sa cred? :)))

    RăspundețiȘtergere
  11. Empatia e de baza, eu am renuntat la un stomatolog numai pentru ca mi se parea prea...nesimtitor in modul cum aplica tratamentul.

    RăspundețiȘtergere
  12. Am o mega frica de dentist, nu neaparat de frica de el ca om, ca el incearca sa ma ajute, ci de durerea pe xare stiu ca o sa o simt in timpul si dupa intalnirii cu el.Doar cand zic dentist imi rasuna in cap zgomotul de la freza, yaaac.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Atunci poate că ar fi bine să încerci această clinică, să vezi cum e! :)

      Ștergere
  13. In perioada in care aveam aparat dentar, mergeam des la dentist, iar acum nu mai am niciun stres. Concluzia, cu cat mergi mai des, cu atat de obisnuiesti si uiti de frica.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daaa, ca în legenda cu Rasputin care era imun la otravă pentru că o lua zilnic în doze mici! :) E și asta o solutie!

      Ștergere
  14. Nu stiu cum, dar frica asta n-am putut sa mi-o infrang niciodata. Chuiar si atunci cand doare si TREBUIE, de voie, de nevoie, intru in cabinet, dar cu inima cat un purice...

    RăspundețiȘtergere
  15. Pacat ca nu stau si eu mai aproape de Bucuresti pentru ca s-ar putea sa fiu ruda cu prietenul tau, mi se face rau numai cand aud cuvantul stomatolog.

    RăspundețiȘtergere
  16. Nu am mers la stomatolog pana acum ca nu am avut probleme, dar nu se stie in viitor.

    RăspundețiȘtergere
  17. Si mie imi e frica de dentist, desi nu prea am avut mari tangente cu el.

    RăspundețiȘtergere
  18. Am ajuns si eu ca babele alea ... pe vremea mea .... la dentist mergeai ca la un killer. Aveai acolo tot felul de chestii care te inspaimantau, mureai de durere, trebuia sa suporti, etc. Erau anestezice si atunci doar ca .... nu-si faceau efectul nici la jumatate ca cele de astazi.
    Astazi totul este mult mai simplu. Durerea nu mai este atat de mare. Acum este frica de costurile finale

    RăspundețiȘtergere
  19. Daca nu merge cu empatie, exista inhalosedare. Atunci sigur dispare frica.

    RăspundețiȘtergere
  20. Si eu am avu traume pe la dentisti! Noroc ca am dat de cineva cum trebuie in ultima vreme!

    RăspundețiȘtergere
  21. Of, asa tare mi-ar placea sa merg la aceasta clinica stomatologica. Pacat ca sutn asa departe si nu-mi permit sa ajung acolo. In schimb ma bucur pentru cei din Bucuresti ca au sansa sa se trateze cum trebuie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fiecare cu norocul lui! :) Eu le-am spus să deschidă un punct de lucru și la Constanța, dar probabil mai durează! :)

      Ștergere
  22. Caricatura mi se pare geniala! De stomatologi, ce sa zic, numai de bine...ca fara ei, greu ar fi. Pe vremuri mi-era o frica de muream. De fapt, preferam sa mor decat sa ajung pe scaunul torturii.
    Astazi e altceva...alte metode, alte cabinete, parca si alt miros in sala de asteptare...cu reviste pe masa, mai uiti de ce te asteapta. Nu mai e ce a fost candva si foarte bine! Copiii nu prea mai au scuze sa nu mearga periodic la dentist. ;-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vrei să spui că părinții nu au scuze să-și ducă copiii la dentist! De acord, cu condiția să aibă un buget suficient sau asigurări. Ar fi bine dacă CASS-urile s-ar implica cu adevărat și în stomatologie, cred eu.

      Ștergere
  23. ASa cum nu trebuie sa ignoram niciun semnal in ceea ce priveste sanatatea noastra, evident ca si in cazul danturii ar trebui acelasi lucru facut. Mereu amanam pana cand problemele devin grave. Si, DA , conteaza enorm atitudinea medicului, asistentelor, etc.

    RăspundețiȘtergere
  24. Frica de dentist nu ti-o ia nimeni, nici macar procedurile moderne, insa eu sunt beneficiara multor astfel de proceduri moderne(la nivel stomatologic) si multumesc Cerului ca s-au inventat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Măcar empatia o atenuează! Și da, e bine că s-a renunțat la metodele clasice de tortură! :)

      Ștergere
  25. Domle, asa o pofta de cabinete stomatologice mi-ai facut, ca trebuie sa fug si sa-mi ascut coltii!!! Hai bafta la concurs!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aoleu, îți ascuți colții? Deci tre să mă păzesc! :)
      Să fie!

      Ștergere
  26. de ce oare de dentist?
    https://www.youtube.com/watch?v=Oo0NJsr5m4I eu as zice ca aici e mai tare

    RăspundețiȘtergere
  27. Nu imi e atat de teama doar ca ma tem de cat o sa ma usture buzunarul la final :))

    RăspundețiȘtergere

Pe cât posibil, vă rog, fără comentarii anonime !
Iar dacă vreţi să mă înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !