Da, frica se tratează cu empatie! Vorbesc de frica aceea, adâncă, viscerală, pe care orice om întreg la minte o are atunci când se apropie de un cabinet stomatologic. De orice cabinet stomatologic. De fapt vorbesc prostii, frica începe cu mult înainte și se manifestă la orice urmă de gând care sugerează chiar și cea mai mică alăturare între propria persoană și imaginea unui dentist (însoțită firește de zgomotul înviorător al frezei). Și ea crește exponențial, cu fiecare pas, culminând cu așezarea în scaunul acela care seamănă surprinzător de tare bine cu terenul de joacă al unor anumiți inchizitori spanioli. Asta, chiar dacă mergi acolo doar ca să-ți se ia amprenta pentru un inofensiv aparat dentar.
Sunt sigur, toți credeți că descrierea personajului din imaginea de mai sus se referă la mine. O să vă dezamăgesc, sunt ani buni de când nu am mai avut coșmaruri cu dentiști (să nu uit să bat în lemn). Este vorba de un bun prieten (coleg de liceu și coleg de cameră în cantonamentele sportive din tinerețe) pe care trebuia să-l „țin de mână” în desele lui escapade la cabinetul stomatologic școlar (da, aveam așa ceva pe atunci). Să vă povestesc.
Cu câteva zile-n urmă, ajung în București cu ceva treabă. Mă îndrept spre locul de cazare, adică locuința prietenului meu situată în cartierul Rahova, undeva în vecinătatea străzii Petre Ispirescu. Sun și îmi deschide chiar el. Remarc imediat privirea de câine care suferă-n tăcere iar mâna ținută la falcă îmi dezvăluie și natura suferinței, dantura. Trec imediat la munca de lămurire și cu greu îl conving că trebuie să-l vadă un specialist. Așa cum mă așteptam, habar nu are unde putem găsi unul în zonă. Pun mâna pe telefon și găsesc o clinica stomatologică la doi pași, pe strada Malcoci 2, pe nume Cris Smile. Presupun (sper) că zâmbetul din denumire e pus acolo doar ca să nu-i pună pe fugă pe cei mai slabi de înger, cum e prietenul meu Pe Google îmi apare că la acea oră nu e foarte aglomerat așa că îl grăbesc, dornic să-mi iau revanșa. Aici voi face o paranteză, să explic ce-i cu revanșa asta (întâmplarea merită povestită).
Septembrie 2016. Ne aflam în Tecuci, orașul adolescenței noastre, pentru întâlnirea de trezeci de ani de la terminarea liceului. O acerbă durere de cap însoțită de senzații de greață nu-mi dădea deloc pace, așa că mă însoțea prin farmaciile din oraș în căutarea câtorva pastile de Fasconal, singurul medicament cu care mă împăcam. Nu știu dacă soarta făcea mișto de mine sau dacă aceste pilule pur și simplu lipseau de pe piață dar ieșind descurajat din a patra farmacie în care intrasem degeaba am exclamat: Doamne, cum rezolv eu durerea asta de cap repede? Prietenul meu mă trage de mânecă și îmi spune să nu-mi fac griji, peste drum este un magazin de arme cu gloanțe ieftine, arătându-mi o firmă pe care se puteau recunoaște două revolvere și o pușcă de vânătoare. Spuneți și voi, ce merita? M-am întors pe călcâie și am luat ce mi-a băgat farmacista sub nas. 🙂
Acum cred că înțelegeți de ce mi-a trecut prin minte gândul unei revanșe. Așa că l-am împins introdus în cabinet și după ce i-am spus că sunt alături de el, am închis ușa, m-am așezat în fotoliu și am început să-mi frec mâinile. Nu de alta, dar să fie calde în caz de leșina de frică pe acolo și eram chemat să îl trezesc. N-a fost să fie. Cred că mai mult am suferit eu, de plictiseală, căci nu sunt pasionat nici de revistele medicale, nici de cele de modă iar niște reviste SF nu am găsit oricât am căutat în sala de așteptare. Când, în sfârșit a ieșit zâmbitor mi-am dat seamă că speranța unei revanșe era complet spulberată.
Nu știu ce s-a întâmplat înăuntrul cabinetului, n-am idee ce l-a vindecat de frica de dentist și nici n-am fost curios să aflu. Știu doar că acum merge periodic acolo și, în plus, recomandă clinica de câte ori este întrebat. Ba, mai mult, își duce și nepoata acolo să-i pună nu știu ce aparat dentar invizibil (bine că s-a inventat odată, pe vremea când a trebuit să port eu unul n-am câștigat nici un premiu de popularitate). Să fie oare empatia, cea responsabilă?
Presupun că da, empatia joacă un rol destul de important alături de dotările de ultimă generație și de profesionalismul medicilor. Dar cred că și eu am avut un rol important în alegerea cabinetului stomatologic, chiar dacă a fost mai mult norocoasă, ca să zic așa.
Chiar dacă povestea e reală, orice asemănare cu personajul cu foste simptome de frică de dentist este absolut întâmplătoare. Vă dați seama că sunt obligat să scriu asta, mai am nevoie de cazare în București și de persoana respectivă s-o tachinez. Apropo, nici măcar o bere n-a dat pentru că l-am rezolvat în situația dată, dar îl iert, medicul îi interzisese să bea câteva ore și eu eram cam pe fugă. 😉
Chiar dacă povestea e reală, orice asemănare cu personajul cu foste simptome de frică de dentist este absolut întâmplătoare. Vă dați seama că sunt obligat să scriu asta, mai am nevoie de cazare în București și de persoana respectivă s-o tachinez. Apropo, nici măcar o bere n-a dat pentru că l-am rezolvat în situația dată, dar îl iert, medicul îi interzisese să bea câteva ore și eu eram cam pe fugă. 😉
Sursă imagini: https://pixabay.com/ro/, http://www.cris-smile.com
Merita laude pentru spiritul lui de observație!
RăspundețiȘtergereDacă te referi la bere probabil că și-a dat seama că nu mai am timp! :)
ȘtergereEu sunt client Cris Smile de 4-5 ani. Ma stii ca sunt panicata cu acte in regula si mi-e frica si de umbra mea. Dar aici am o super doctorita tanara si priceputa, care ma ajuta sa trec peste toate starile. Sabina Solonaru o cheama. Tot timpul cat lucreaza vorbeste cu mine, stie cand se opreasca... e ingerul meu pazitor, adica al dintilor mei.
RăspundețiȘtergereFiind constănțean acum, nu am fost interesat de amănuntele interne ale clinicii. Îl voi întreba pe prietenul meu ce medic îl tratează. Oricum, se pare că ați făcut o alegere bună!
ȘtergereDa, Radu. Eu ma simt foarte bine acolo si pentru mine confortul asta, faptul ca esti tratat cu zambetul pe buze, conteaza enorm.
ȘtergereÎntradevăr, încrederea în profesionalismul persoanei care te tratează și o atmosferă relaxată în această relație sunt ingrediente esențiale într-un cabinet stomatologic.
ȘtergereCosmarurile cu stomatologii de pe timpuri ne urmaresc si acum cand lucrurile s-au schimbat totusi. Cu putin curaj cred ca reusim sa depasim momentul!
RăspundețiȘtergereCuraj din partea noastră și mult tact din partea stomatologilor! :)
ȘtergereInteresant slogan! :)
RăspundețiȘtergerePrietenul meu ar spune că e mult mai mult decât un slogan! :)
ȘtergereFelul în care ai scris, m-a convins. Felicitări! Și apreciez atitudinea de prieten adevărat. L-aș prețui mult pe cel care m-ar împinge în cabinet!
RăspundețiȘtergereMulțumesc! Poate că pot să sper că mai primesc berea aia de la amicul meu! :)
ȘtergereFrumos, amuzant și liniștitor să știi că există cabinete stomatologice de unde ieși cu zâmbetul pe buze. Eu îmi amintesc de când eram mic, de doctorița aia care se cățăra pe mine ca pe Himalaya, care mă prindea de mâini și de picioare în curele de piele și care urla cât o țineau bojogii să stau locului că nu îmi găsește măseaua.
RăspundețiȘtergereFelicitări Radu!
Curele din piele? De mâini și de picioare? O doctoriță? Nu-mi vine să cred! Să nu-mi spui că ai rămas cu traume! :)
ȘtergereEste o adevarata placere sa te tratezi la o asemenea doctora )
RăspundețiȘtergereEu nu pot spune nimic, prietenul meu se tratează! :)
ȘtergereDin fericire lucrurile s-au schimbat si in cabinetele stomatologice si nu pot decat sa ma bucur atunci cand vad cabinete curate, dotate modern cu medici specialisti care inteleg ca frica de dentist e mai presus de noi si ne ofera intelegere si empatie pana cand suntem gata sa cooperam cu ei.
RăspundețiȘtergereAșa este! Deși știu câțiva oameni care chiar se alintă când merg la dentist! :)
ȘtergereUite ca se poate si fara frica. Aici la noi am intalnit o doctorita care si mie mi-a inlaturat teama de dentis. Desi tot mi-e frica numai gandindu-ma, dupa ce ma asez pe scaun imi trece.
RăspundețiȘtergereCris smile este o clica laudata, am tot citit despre ea.
Păi, cred că nu e lăudată degeaba! Zic și eu... :)
Ștergerenu mii frica de un cabinet stomatologic imi e frica de durerea insuportabila de dinti asa ca prefer cabinetul ori de cate ori este necesar.
RăspundețiȘtergereO doamnă curajoasă! Jos pălăria! :)
Ștergeremie nu mi-e frica de stomatolog, ce sa cred? :)))
RăspundețiȘtergereCă ești specială! :)
ȘtergereEmpatia e de baza, eu am renuntat la un stomatolog numai pentru ca mi se parea prea...nesimtitor in modul cum aplica tratamentul.
RăspundețiȘtergereExact asta spuneam! :)
ȘtergereAm o mega frica de dentist, nu neaparat de frica de el ca om, ca el incearca sa ma ajute, ci de durerea pe xare stiu ca o sa o simt in timpul si dupa intalnirii cu el.Doar cand zic dentist imi rasuna in cap zgomotul de la freza, yaaac.
RăspundețiȘtergereAtunci poate că ar fi bine să încerci această clinică, să vezi cum e! :)
ȘtergereIn perioada in care aveam aparat dentar, mergeam des la dentist, iar acum nu mai am niciun stres. Concluzia, cu cat mergi mai des, cu atat de obisnuiesti si uiti de frica.
RăspundețiȘtergereDaaa, ca în legenda cu Rasputin care era imun la otravă pentru că o lua zilnic în doze mici! :) E și asta o solutie!
ȘtergereNu stiu cum, dar frica asta n-am putut sa mi-o infrang niciodata. Chuiar si atunci cand doare si TREBUIE, de voie, de nevoie, intru in cabinet, dar cu inima cat un purice...
RăspundețiȘtergereFaci parte dintr-un club cu mulți membri! :)
ȘtergerePacat ca nu stau si eu mai aproape de Bucuresti pentru ca s-ar putea sa fiu ruda cu prietenul tau, mi se face rau numai cand aud cuvantul stomatolog.
RăspundețiȘtergereBine ai venit în club! :)
ȘtergereNu am mers la stomatolog pana acum ca nu am avut probleme, dar nu se stie in viitor.
RăspundețiȘtergereAr trebui să mergi, preventiv! :)
ȘtergereSi mie imi e frica de dentist, desi nu prea am avut mari tangente cu el.
RăspundețiȘtergereClubul celor cu frică de dentist este mare și primitor! :)
ȘtergereAm ajuns si eu ca babele alea ... pe vremea mea .... la dentist mergeai ca la un killer. Aveai acolo tot felul de chestii care te inspaimantau, mureai de durere, trebuia sa suporti, etc. Erau anestezice si atunci doar ca .... nu-si faceau efectul nici la jumatate ca cele de astazi.
RăspundețiȘtergereAstazi totul este mult mai simplu. Durerea nu mai este atat de mare. Acum este frica de costurile finale
O avea și frica asta de care zici vreun leac... :)
ȘtergereDaca nu merge cu empatie, exista inhalosedare. Atunci sigur dispare frica.
RăspundețiȘtergereDeci, într-un fel sau altul se rezolvă! :)
ȘtergereSi eu am avu traume pe la dentisti! Noroc ca am dat de cineva cum trebuie in ultima vreme!
RăspundețiȘtergereContează foarte mult să dai peste persoana potrivită!
ȘtergereOf, asa tare mi-ar placea sa merg la aceasta clinica stomatologica. Pacat ca sutn asa departe si nu-mi permit sa ajung acolo. In schimb ma bucur pentru cei din Bucuresti ca au sansa sa se trateze cum trebuie.
RăspundețiȘtergereFiecare cu norocul lui! :) Eu le-am spus să deschidă un punct de lucru și la Constanța, dar probabil mai durează! :)
ȘtergereCaricatura mi se pare geniala! De stomatologi, ce sa zic, numai de bine...ca fara ei, greu ar fi. Pe vremuri mi-era o frica de muream. De fapt, preferam sa mor decat sa ajung pe scaunul torturii.
RăspundețiȘtergereAstazi e altceva...alte metode, alte cabinete, parca si alt miros in sala de asteptare...cu reviste pe masa, mai uiti de ce te asteapta. Nu mai e ce a fost candva si foarte bine! Copiii nu prea mai au scuze sa nu mearga periodic la dentist. ;-)
Vrei să spui că părinții nu au scuze să-și ducă copiii la dentist! De acord, cu condiția să aibă un buget suficient sau asigurări. Ar fi bine dacă CASS-urile s-ar implica cu adevărat și în stomatologie, cred eu.
ȘtergereASa cum nu trebuie sa ignoram niciun semnal in ceea ce priveste sanatatea noastra, evident ca si in cazul danturii ar trebui acelasi lucru facut. Mereu amanam pana cand problemele devin grave. Si, DA , conteaza enorm atitudinea medicului, asistentelor, etc.
RăspundețiȘtergereMare dreptate ai...
ȘtergereParca dispare teama de dentist...
RăspundețiȘtergerePăi da, empatia cam are acest efect! :)
ȘtergereFrica de dentist nu ti-o ia nimeni, nici macar procedurile moderne, insa eu sunt beneficiara multor astfel de proceduri moderne(la nivel stomatologic) si multumesc Cerului ca s-au inventat!
RăspundețiȘtergereMăcar empatia o atenuează! Și da, e bine că s-a renunțat la metodele clasice de tortură! :)
ȘtergereDomle, asa o pofta de cabinete stomatologice mi-ai facut, ca trebuie sa fug si sa-mi ascut coltii!!! Hai bafta la concurs!
RăspundețiȘtergereAoleu, îți ascuți colții? Deci tre să mă păzesc! :)
ȘtergereSă fie!
de ce oare de dentist?
RăspundețiȘtergerehttps://www.youtube.com/watch?v=Oo0NJsr5m4I eu as zice ca aici e mai tare
Fiecare cu fricile lui.
ȘtergereFrica se trateaza.
RăspundețiȘtergereMulți spun asta fără să știe cum! :)
ȘtergereNu imi e atat de teama doar ca ma tem de cat o sa ma usture buzunarul la final :))
RăspundețiȘtergerePentru buzunar e o singură întrebare, când îl doare mai tare! :)
Ștergere