DINCOLO DE NORI

E un blog despre de toate, de prin viaţă adunate şi de mine împrăştiate...

dincolodenoriblog

Visul meu și-a luat zborul! -articol premiat la Spring Superblog 2018

Privește-n sus și fă-mi cu mâna!

Motto: „ Mâine voi fi ceea ce am ales astăzi să fiu .”— James Joyce De mic copil am iubit literatura SF. După ce am terminat de citit căr...

miercuri, 28 februarie 2018

Normalitatea de a vorbi și scrie corect românește

Normalitatea de a vorbi și scrie corect românește ar trebui să fie starea naturală a românilor. Cel puțin, eu așa cred! Nu ar trebui să vorbim despre ea. Derapajele ar trebui să fie simple accidente. Din păcate, nu este așa! Și tot din păcate, în ultimul timp, tot mai multe oficialități de rang înalt parcă se străduiesc să iasă în evidență cu asemenea derapaje. Nu se întâmplă numai cu ei. Dar fiind cocoțați acolo sus, sunt ceva mai vizibili, dovadă că la ei mi-a zburat gândul prima oară.

Nu voi fi ipocrit să susțin că eu nu greșesc. O fac, chiar destul de des. Dar încerc să mă corectez și blogul m-a ajutat foarte mult în acest sens. De pildă, unul din criteriile de jurizare în cadrul unei competiții de blogging este corectitudinea gramaticală. Uneori și coerența textului. Cum și cât se respectă aceste criterii în procesul de jurizare este altă poveste, dar eu mă străduiesc. Dex-ul îmi este tovarăș de nădejde și îl consult de câte ori am dubii. Iar înainte de a publica textul cer o corectură din partea altei persoane. Și tot îmi mai scapă câte o greșeală, mai rar ce-i drept.

Spuneți drept, de câte ori nu ați înțeles ce vrea/vor să spună persoana/persoanele cu care vorbeați? Și nu din cauza faptului că fiecare dintre noi gândește diferit, ci datorită faptului că acele persoane foloseau defectuos limba română în vorbire?

ce vrea să spună

Mi s-a întâmplat să constat că persoane cu care conversam nu știau înțelesul multor cuvinte sau le atribuiau sensuri greșite. Când am atras atenția mi s-a răspuns, textual: „Ce vrei dacă așa percep eu cuvântul ăsta?”

Cred că ar fi mai simplu dacă am privi vocabularul și gramatica limbii române ca pe un set de reguli folosit pentru a comunica clar, coerent și eficient. Pun o întrebare simplă. Ce s-ar întâmpla dacă pe șosele, fiecare conducător auto ar interpreta codul rutier după ureche? Foarte multe accidente, am dreptate? Nu credeți că la fel se întâmplă și când vorbim, unii cu alții, fără să respectăm regulile limbii române?

De multe ori mi se spune: „Ei lasă, înțelegi tu ce-am vrut să spun!”. Este adevărat, cei mai mulți oameni au capacitatea asta. Dar de ce să lăsăm loc posibilelor interpretări? Trebuie să recunosc, iese la iveală formația mea tehnică bazată pe ordine strictă. 😉

Nu sunt absurd, sunt conștient că limba evoluează, că uneori este evidentă necesitatea prescurtărilor, că anumite jargoane de specialitate impun folosirea unor neologisme. Sunt însă împotriva tendinței de a se exagera cu acestea și în mod clar împotriva folosirii cuvintelor provenite din limbi străine cu scopul de a epata.

Fără a avea pretenția că ceea ce am scris în acest articol este mai mult decât un punct de vedere personal, aș vrea să devenim normali și să nu mai fie nevoie de campanii asemenea celei numită #corectromânește. Dar în momente ca acestea sunt necesare, căci dacă noi românii nu ne preocupăm, cine s-o facă?

corectromaneste

4 comentarii:

  1. O primavara senina si plina de normalitate, Radu!

    Cat priveste normalitatea de care vorbesti, ma intreb daca anumiti autori care au limbaj plin de neologisme pentru care trebuie sa stau cu un alt dictionar alaturi ma inspira sau nu. Si recunosc spasit ca raspunsul e nu! Mereu am considerat ca nu asta este cu adevarat important, ci mesajul corect si simplu exprimat. Si util si ce mai vrei tu.
    Vorbitul se invata in familie, in scoala - mai ales in scoala- , in societate prin modele. Cand nu se intampla asta, sunt si multe alte carente extrem de complicate, din pacate!

    Imi plac subiectele abordate de tine. Sau poate ca subiectul este mai simplu decat am banui: totul poate ca porneste de la cat de mult ne respectam pe noi insine in a face lucruri. Daca raspunsul este nu, orice derapaj e cu putinta. Eu asa cred.

    Trecusem sa-ti spun toate cele bune, dar m-am luat cu vorba! 😃

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai atins un punct sensibil. Respectul de sine ca și vorbitori de limbă română (popor, națiune, etc sunt termeni desueți, cum aflu citind una, alta), este cumva uitat sau înlocuit cu altceva. Și americanii își stâlcesc limba (dacă au avut una), dar nu o fac cu neologisme din română decât accidental. Zic și eu...

      Ștergere
  2. E drept ca toti putem gresi, dar la unii se vede de la o posta ca nu-i greseala, ci obicei. Ma simt cu musca pe caciula pentru ca nu reusesc sa scriu articolele cu diacritice si numai cand e musai folosesc o aplicatie care converteste in asa ceva. Ma chinui sa scriu corect, dar imi fug ideile pana bajbai dupa diacritice.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La mine-i simplu! Gândesc cu ă, â, î, ș, ț. Dar am probleme când încerc să scriu rosé. :)

      Ștergere

Pe cât posibil, vă rog, fără comentarii anonime !
Iar dacă vreţi să mă înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !