DINCOLO DE NORI

E un blog despre de toate, de prin viaţă adunate şi de mine împrăştiate...

dincolodenoriblog

Visul meu și-a luat zborul! -articol premiat la Spring Superblog 2018

Privește-n sus și fă-mi cu mâna!

Motto: „ Mâine voi fi ceea ce am ales astăzi să fiu .”— James Joyce De mic copil am iubit literatura SF. După ce am terminat de citit căr...

miercuri, 4 aprilie 2018

Blogger sau gamer (vânător)?

Sunt blogger sau gamer vânător? Asta e întrebarea care și-au pus-o cei care mă cunosc îndeaproape. Am fost văzut plecând grăbit de la un eveniment cu degustări de vinuri roșii cu mult înainte de a se termina. La fel și de la unul cu cozonac și pască.  M-am ridicat de la masă fără a termina felul de mâncare favorit. Ba chiar am lăsat articole de blogging la jumătate ridicându-mă agitat de la tastatură. Și toți jură că m-au auzit murmurând în barbă: Mă duc să joc Prepelix Pano!

Cică mi-e mintea numai la prepelițe. Mai mici, mai mari, mai iuți, mai grase, de toate felurile. Numai despre ele vorbesc! Ei bine, da! E momentul să recunosc!

JOC PREPELIX PANO!


joc prepelix pano

Și ca toate simptomele să întregească tabloul clinic mi-am făcut rost și de o replică a armei din joc cu care exersez în „timpul liber”. Priviți numai ce patină a căpătat datorită folosirii!

joc copii

Și pentru toate astea aș putea să spun că numai fiu-meu e de vină. Nu reușesc nicicum să-l ajung la numărul de păsăroi doborâți! Chiar dacă abia se născuse când eu jucam varianta europeană a jocului, prin 2001, acum mă bate din orice poziție. Și nu oricum, ci la mare diferență!

Cad în depresie când văd că se uită cu un aer superior la mine atunci când trag în butoiul lăsat ca din întâmplare în peisaj. Sau când nimeresc copacul acela pus la fix ca să-ți exersezi ținta. Mai ales că pierd și puncte. Mă prind târziu că și zmeul merge împușcat, că seiful care cade îmi poate da puncte ori că poți izgoni prepelițele care se ascund în mașină cu câteva focuri bine țintite. Mă enervez atât de tare atunci când văd păsăroiul acela mare, arătându-mi niște afișe pe care eu încerc să le citesc în timp ce fiu-meu le ia la țintă nonșalant, încât reped fără motiv niște puști veniți în vizită (din care unul e cel al vecinei de la trei pe care speram să o invit la o cafea) cu un scurt dar hotărât: Mă joc copii, lăsați-mă-n pace! Regret imediat, dar dorința de a demonstra că nu mi-am ieșit din mână e mai mare. Ca atunci când vrei să te autodepășești și știi sau crezi că poți. Mai ales că poți vâna din orice poziție, în orice direcție. La 360° cum s-ar zice, în varianta Pano.


joc mobil

O prepeliță mă face să-mi ies din pepeni. Cu o tigaie se apără de tirul meu repetitiv. O lovitură mai bine țintită sau doar norocoasă îmi reușește. Cu melcul mă prind repede. Iar pentru construcția care seamănă cu o budă din fundul grădinii și în care se ascundeau câțiva păsăroi trag neobservat, cu coada ochiului, la fiu-meu. Evoluez, fac progrese dar tot mă aflu la ani lumină de scorul lui. Deși nu-mi place, trebuie să recunosc că cel puțin în varianta de joc mobil nu prea am șanse să-l întrec. Mă depășește în dexteritate, puștii ăștia parcă s-au născut cu smartphone-ul în mână.

Dragilor, fie că sunteți bloggeri nostalgici (ca mine) fie că sunteți gameri (vânători) ca fiu-meu, dacă vă plac vânătoarea, jocurile de competiție și prepelițele trase la tigaie încercați Prepelix. Dar cu grijă, dă dependență! E crazy fun, cum ar zice fiu-meu! Și asta nu e tot, căci tot el mi-a promis o nouă experiență în variantă VR cu niște ochelari cardboard. Mi-a spus să nu-mi fac griji că se ocupă el de tot, dându-mi de înțeles, subtil, că eu, datorită vârstei, aș cam fi depășit de situație. Ceea ce a uitat el este că eu am făcut armata unde am tras cu tot armamentul din dotare iar la vânătoare (și de prepelițe) am tot fost. Așa că realitate virtuală sau nu, să ne întrecem în puncte, zic! Că unele lucruri sunt ca mersul pe bicicletă, adică nu se uită niciodată!

Articol scris în competiția Spring SuperBlog 2018, proba 13 - O experiență altfel a jocului de mobil.

6 comentarii:

  1. Drepț', să trăiț'! Abia ce am abandonat jocul, acuma iar mă simt trimisă (ca un soldățel) la PaNo!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe loc repaus, soldat! :) Drepț'! La PaNo-mprejur! Deh, c-așa-i la armată! :)

      Ștergere
  2. Sunt singura care nu e pasionata de jocuri pe calculator sau pe mobil? Si am doi pasionati in casa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Știi cum se spune, nimeni nu-i perfect! :)
      Eu ador joaca, indiferent cum!

      Ștergere
  3. Răspunsuri
    1. Mulțumesc! Cred că rețeta de prepelițe trase la tigaie a înclinat balanța! :)

      Ștergere

Pe cât posibil, vă rog, fără comentarii anonime !
Iar dacă vreţi să mă înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !