DINCOLO DE NORI

E un blog despre de toate, de prin viaţă adunate şi de mine împrăştiate...

dincolodenoriblog

Visul meu și-a luat zborul! -articol premiat la Spring Superblog 2018

Privește-n sus și fă-mi cu mâna!

Motto: „ Mâine voi fi ceea ce am ales astăzi să fiu .”— James Joyce De mic copil am iubit literatura SF. După ce am terminat de citit căr...

luni, 9 aprilie 2018

Privește-n sus și fă-mi cu mâna!

Motto: „Mâine voi fi ceea ce am ales astăzi să fiu.”— James Joyce

De mic copil am iubit literatura SF. După ce am terminat de citit cărțile lui Jules Verne, devoram foiletoanele pe care le primea prietenul meu Sorin de la etajul unu al blocului în care locuiam în Tecuci. Cele din „Colecția de povestiri științifico-fantastice”. Le citeam cu veioza aprinsă sub pătură pentru că ai mei părinți îmi spuneau că îmi voi strica ochii dacă citesc prea mult, ceea ce trebuie să recunosc că s-a întâmplat, acum (la 50 de ani + am o ușoară miopie). Am crescut și am atins vârsta necesară ca să pot împrumuta cărți din biblioteca orășenească. Am citit rapid tot ce era în domeniu, în special autori ruși, că așa era perioada. Am mai crescut un pic. Din banii care îi mai primeam pentru practica agricolă școlară (da, se făcea pe vremea aia!) am început să-mi cumpăr primele almanahuri „Anticipația” (așa cred că se numeau), unde am făcut cunoștință cu primii autori străini (alții decât cei sovietici). Între timp România putea să vorbească cu mândrie de primul (și ultimul până la ora la care scriu acest articol) cosmonaut trimis în spațiu. Vremea a trecut, cărțile SF din toată lumea au început să apară pe piață și cred că am citit aproape tot ce este clasic.

Dumitru Prunariu


În tot acest timp pasiunea mea a fost întreținută de ceea ce credeam că ar trebui să fie visul omenirii - drumul către stele, cucerirea galaxiei. Nu ați stat niciodată, copii fiind, să vă uitați  la cer, într-o noapte senină de vară, întrebându-vă cum o fi acolo sus, printre stele? Eu am făcut-o de multe ori și trebuie să recunosc că mi se mai întâmplă și la vârsta asta. Din păcate, omul a pășit pe Lună și apoi s-a oprit, amânând, cumva, și visul meu.

pasi pe lună
Sursă imagine YouTube
În momentul acesta îl urmăresc cu interes și admirație pe Elon Musk, cel care are un proiect de colonizare a planetei Marte. Și văd că multe din acele soluții găsite pentru cucerirea spațiului ajung să rezolve problemele care le avem aici, pe Pământ. Probleme care au devenit din ce în ce mai presante. Avem nevoie de mai mulți oameni ca el, oameni care nu se mulțumesc doar să viseze ci și acționează.

Elon Musk
sursa https://aircargoworld.com

Întâmplător (sau nu) blogul meu se numește „Dincolo de nori” și are ca header pe pagina de facebook imaginea asta (este o navă spațială stilizată plecând către stele):


Oh, cred că m-am lungit cu introducerea! Ceea ce doream să spun este doar atât: cred cu tărie că destinul și datoria omenirii este să pornească pe drumul către stele având grija ca această planetă, care va rămâne mereu leagănul umanității, să redevină curată și sănătoasă. Iar românii își pot aduce din plin contribuția la acest vis, pentru că, din fericire, suntem o națiune dăruită cu multă inteligență și suflet. Numai că, istoria (chiar și cea recentă) ne arată că aceste talente nu au întotdeauna (de fapt de cele mai multe ori) mijloacele de a accede la o educație de top. Și, atenție! Știința a ajuns la un nivel în care  noile descoperiri sunt dificile, dacă nu aproape imposibile, dacă nu ești deja în vârf (o spunea regretatul Stephen Hawking în cartea sa „Scurtă istorie a timpului”). De aceea susțin înființarea și sprijinirea centrelor de excelență și de cercetare. Statul, companiile private, oamenii de afaceri ar trebui să se implice masiv în astfel de proiecte. România și omenirea în general nu ar avea decât de câștigat. Imaginați-vă că filmele în care călătorim între planete pot deveni realitate. La fel cum oamenii au ajuns în aproape fiecare loc de pe planetă, am putea ajunge și în toată galaxia. Iar Pământul nu ar trebui să mai suporte presiunea unei populații în continuă creștere, ce în curând se va confrunta cu diverse crize (încălzirea globală, criza apei, crize alimentare sau de sănătate). În plus, asemenea centre de excelență vor găsi, inevitabil, soluții și la aceste probleme așa cum s-a întâmplat atunci când cercetările militare au venit cu cele mai bune rezolvări ale problemelor civile, în toate domeniile.

Cu ceva timp în urmă o companie ne îndemna să visăm. Și cum sunt convins că visurile au scos oamenii din peșteri și i-au dus până pe Lună și de acolo mai departe (curând, sper) pot spune, cu mâna pe inimă, că eu cred în puterea lor, a visurilor. Apropo, săgeata aceea (cea din imaginea următoare) e îndreptată, cumva, către dincolo de nori! 🙂

Visează

Vă propun un lucru. Haideți să visăm cu toții măcar cu o clipă mai mult. Să ne unim visurile și să plecăm odată către stele făcând în același timp din Pământ un loc măcar cum a fost! Să știm mereu că ne putem aștepta ca cineva, de undeva, din spațiu, să ne poată spune: Privește-n sus și fă-mi cu mâna!

În încheiere vreau să vă prezint o poezie oarecum naivă, scrisă în urmă cu aproximativ 35 de ani, care ilustrează continuitatea visului meu. O găsiți în articolul „Mi s-a publicat o poezie”. Să nu râdeți prea tare, mesajul contează!

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018, la proba sponsorizată de brokerul de credite – AVBS Credit: www.avbs.ro, compania de intermedieri credite bancare numărul 1 în România, după cifra de afaceri, în topul companiilor cu capital 100% românesc, în domeniul brokerajului bancar. Visează… Obține cu AVBS!

20 de comentarii:

  1. Sa visam la stele si la ce e dincolo de ele. Credeam ca numai eu sunt cu capul in nori! Mult succes!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La mine este public și asumat! Sunt „Dincolo de nori”! :) Mulțumesc la fel!

      Ștergere
  2. Nu stiam de aceasta pasiune a ta, cosmosul. Cred ca ai avea curajul sa te imarci si pe o nava spatiala. N-as avea curajul, de teama pentru ce as descoperi. Dar astept cu interes, vesti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În multe din articolele mele răzbate această pasiune. Curaj aș avea, că îmi plac surprizele. Numai că ar trebui să fie o navă gravitică, nu cred că organismul meu ar mai suporta accelerația unei nave clasice.

      Ștergere
  3. Eu nu visez asa departe. Nu vreau dincolo de nori ca am teama de inaltime si de spatii inchise, dar iti fac cu mana cat vrei tu! Magneti de frigider au un cosmos sa imi aduci si mie unul?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cristina, cât m-am uitat eu prin telescoape jur că n-am văzut nici un magnet de frigider prin spațiu. Dar acum, că Elon Musk și-a trimis mașina-n spațiu, e posibil să fi uitat prin torpedou, unul sau doi, pe care-i cumpărase pentru soție. Dacă dau de ei, ai tăi sunt. :)

      Ștergere
  4. Frumoasă ideea. De acord cu tine, ar trebui să se investească mai mult în susținerea cercetării, mai ales că nivelul atins deja e atât de ridicat încât e greu să vii cu ceva nou pe deasupra. Am aflat cu ocazia asta că avem ceva în comun: admirația pentru Elon Musk :D Îți recomand cartea despre el, am scris câteva idei despre ea aici: https://casutaoliviei.ro/2017/12/27/o-carte-despre-elon-musk-si-despre-cea-mai-recenta-revolutie-industriala/ . Mai ales dacă ești pasionat de rachete, cred că o să-ți placă. Succes în continuare la SuperBlog! (P.S: blogspotul este foarte neprietenos cu comentatorii care vin de pe wordpress)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Voi căuta cu siguranță cartea! Blogspotul pare neprietenos prima dată când comentezi așa că îți mulțumesc că ai avut răbdare.

      Ștergere
  5. E frumos sa visezi. E bine sa visezi. Nu se spune ca visele devin realitate daca crezi cu putere in ele?

    RăspundețiȘtergere
  6. Daca nici sa visam nu mai putem atunci ma intreb ce ne mai ramane...
    Foarte frumos articol. Se vede ca a fost pe sufletul tau!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cineva spunea că murim atunci când încetăm să visăm! Cred că avea dreptate! :)

      Ștergere
  7. Feliciti Radu pentru premiul la proba asta. Bravo esti de 100 de puncte, super. I am proud of you.

    RăspundețiȘtergere
  8. Buna Dimineata Radu,
    Ca de fiecare data cand am putin timp si vreau sama "imbogatesc" citesc la tine pe blog. Asa si in acesta dimineata am citit "Priveste-n sus si fa-mi cu maina"!si cu mare drag iti multumesc pentru periplul printre amintiri. Si eu sunt o pasionata a literaturii SF iar Issac Asimov cu a lui Fundatie a fost doar inceputul!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt încântat că îți place SF-ul. Deși Asimov este cunoscut în special pentru literatura genului el a fost mai mult un scriitor non-SF, lucru puțin cunoscut. Îți recomand cu căldură ciclul „Dune” (o veritabilă saga SF) al lui Frank Herbert însoțit de volumele oarecum explicative ale fiului său Brian (în caz că nu ai apucat să citești).

      Ștergere

Pe cât posibil, vă rog, fără comentarii anonime !
Iar dacă vreţi să mă înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !