DINCOLO DE NORI

E un blog despre de toate, de prin viaţă adunate şi de mine împrăştiate...

dincolodenoriblog

Visul meu și-a luat zborul! -articol premiat la Spring Superblog 2018

Privește-n sus și fă-mi cu mâna!

Motto: „ Mâine voi fi ceea ce am ales astăzi să fiu .”— James Joyce De mic copil am iubit literatura SF. După ce am terminat de citit căr...

vineri, 25 mai 2018

Nu am fost un copil prea cuminte

Nu am fost un copil prea cuminte. Dar privind cumva în urmă cred că e chiar un motiv de mândrie. Eram un copil care chiar se murdărea. Nu-mi aduc aminte să fi venit cu hăinuțele întregi acasă vreodată, cu excepția evidentă a zilelor când mergeam însoțit pe la diverse serbări. Iar coatele, genunchii și alte părți ale corpului meu își aduc bine aminte de cât de „obraznic” eram.

Una din primele cele mai pregnante amintiri din copilărie se referă la un moment când aveam vreo patru ani. Priveam de sus, din vârful unui cais bătrân, unicul copac aflat în bătătura grădiniței improvizate dintr-un sat aflat pe lângă granița județelor Galați și Vaslui.

Nu am fost un copil prea cuminte

Deși vocea educatoarei mă implora să cobor de lângă singura caisă încă necoaptă rămasă în copac (eram înnebunit după gustul amar-acrișor), acompaniată de glasurile altor 4-5 mucoși ca mine, refuzam sistematic. Priveliștea era minunată. Vedeam pârâul în care se scăldau gâștele și rațele bunicii, dispensarul, brutăria și primăria. În plus, știam (din experiență) că dacă voi coborî, perciunii și gușulița mea vor fi aspru pedepsite. Oricum știam că nimeni nu se putea cățara până la mine. Am coborât doar când a fost chemată mamă, moment când am înfășcat și acea ultimă caisă.

Câțiva ani mai târziu, pe derdelușul improvizat adhoc pe o alee un pic în pantă, lângă blocul din micul orășel, unde locuiam. Îmi ung atent cu parafină tălpicele saniei, un model ușor fără prea mult metal în componență. Zbor pe lângă ceilalți. Dar când trebuie să frânez zboară și talpa ghetuței.

Un fel de școală altfel. Mergem cu învățătoarea la cules plante medicinale. Învățăm să le deosebim, la ce folosesc și cum să le conservăm. Chiar reușim să și strângem o cantitate apreciabilă.

Clasa a cincea. Profesorul de matematică îmi spune că învățătoarea mea a spus că sunt „brânză bună în burduf de câine”. M-am gândit că e un fel de laudă. Tot cu acest prilej am aflat că sunt înscris la cercul de matematică, cerc în care am primit cinci reviste „Gazeta Matematică” pentru început. Și un abonament. Am câștigat patru ani la rând olimpiada pe oraș, de două ori am luat mențiune pe județ și o dată locul trei la faza națională.

Tot cam pe atunci la orele de sport (care chiar se făceau) asistau un fel de recrutori de la clubul sportiv școlar al orașului. Ce au putut remarca la mine, chiar nu știu! Dar au urmat cantonamente, concursuri și câteva premii (nu puține).

La „Casa Pionerilor” din oraș m-am dus din proprie inițiativă. Aici am deslușit taine din aeromodelism, navomodelism, tir sportiv, karting și chiar, nu o să vă vină să credeți, am învățat acordurile pentru chitară la două melodii. „Sarmisegetuza” și „În Codrul Verde”. Pot face dovada, le știu și acum! 🙂 Spre bucuria mea văd că acea clădire funcționează într-o formulă asemănătoare chiar și acum.

casa pionerilor tecuci
www.tecuci.eu

Aș putea să o lungesc la nesfârșit, copilăria generației mele ar putea inspira romane sau nenumărate filme. Nu voi încerca să fac o comparație cu ce se întâmplă în acest moment în care timpul parcă s-a topit și banul, mai ales felul în care arăți că îl cheltuiești, reprezintă moduri de evaluare pe rețelele sociale.

Sunetul Muzicii


Voi spune doar că mă bucur că există evenimente care pot creea punți între copilăriile diverselor generații, un eveniment așa cum este premiera spectacolului Sunetul Muzicii, aceasta fiind și atracția principală a manifestării organizate în cadrul Operei Comice pentru Copii de la la Festivalul Opera Copiilor ce va avea loc  între 29 mai și 3 iunie. Vor fi, în total, 6 reprezentații, câte 2 în fiecare dintre zilele de 1, 2 și 3 iunie la Sala Mare din cadrul Operei Comice pentru Copii.


Festivalul Opera Copiilor

Și asta nu este tot. O mulțime de activități conexe vor avea loc. De exemplu, ce ați spune dacă ați descoperi un colț de citit povești? Unde Paula Seling, Margareta Pâslaru, Teodora Buciu, dar și campioana olimpică, mondială și europeană la spadă Loredana Dinu le vor citi celor mici povești zilnic între orele 16 și 18? Sau de faptul că acolo veți găsi un târg educațional cu 80 de expozanți, workshopuri și ateliere creative, jocuri și concursuri, dar și spectacole în aer liber? Este posibil să vă bucurați mai mult aflând despre posibilitatea copiilor de a se cățăra, escalada sau de a putea participa la campionate de public speaking, șah, kendama, Quoridor ori King Domino. Iar când vă voi spune de accesul la o zonă cu zeci de fluturi vii, din diferite specii, la 4 acvarii cu pești, la un tobogan gonflabil, o piscină cu bile, precum și un balon cu aer cald, veți zice că spun povești de pe altă lume!

Și culmea! Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. Vă puteți convinge cu ochii voștri!





6 comentarii:

  1. Ce postare frumoasa! Mangaiere pentru suflet!

    RăspundețiȘtergere
  2. Pot sa iau ca exemplu lucrul asta si sa ma urc si eu intr-un copac? :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La cei peste 17 ani ai tăi cred că de gândești măcar la un eucalipt mai înalt sau, mă rog, la un sequoia.

      Ștergere
  3. Cred ca nu ma intreceai. In fiecare zi luam cate o mama de bataie si a doua zi o luam de la capat.Obraznica si foarte buna la invatatura. Acest era compensat la scoala dar acasa, nu. Acum spunem ca copii sunt cuminti pentru ca stau toata ziua zu nasul in calculator si nu au cum sa faca trasnai.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-am dat chiar tot din casă! :) Și da, ai dreptate! Consider că a fost mult mai plină copilăria înainte de era computerelor!

      Ștergere

Pe cât posibil, vă rog, fără comentarii anonime !
Iar dacă vreţi să mă înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !