DINCOLO DE NORI

E un blog despre de toate, de prin viaţă adunate şi de mine împrăştiate...

dincolodenoriblog

Visul meu și-a luat zborul! -articol premiat la Spring Superblog 2018

Privește-n sus și fă-mi cu mâna!

Motto: „ Mâine voi fi ceea ce am ales astăzi să fiu .”— James Joyce De mic copil am iubit literatura SF. După ce am terminat de citit căr...

sâmbătă, 2 iunie 2018

Ciorbă cu fasole pestriță, cârnați și oleacă de tarhon

Din bucuriile simple ale vieții

Probabil că acest articol nu ar fi apărut niciodată dacă nu ar fi existat remarca fiului meu cel mic (are 17 ani și ceva, după cum îi place să se alinte), remarcă care a sunat cam așa: „Tata, cred că asta e cea mai bună ciorbă pe care am mâncat-o vreodată!”

După cum vă închipuiți, m-am umflat complet în pene și am uitat să-l întreb dacă chiar i-a plăcut sau doar îi era foarte foame după o prea lungă zi de școală (la ei oricare din zilele dedicate acestei activități este prea lungă). Ca atare, m-am gândit să împărtășesc această experiență, poate se mai nimerește vreun părinte doritor de elogii inopinate.

Dacă stau bine să mă gândesc, toată găteala asta se datorează unui șir de coincidențe. Prima dată am primit un telefon de la maică-mea, o doamnă respectabilă de peste șapte decenii, care mă informa că a fiert un pic mai multă fasole decât avea nevoie, în frigider nu mai avea loc și cum tot avea drum în zonă îmi aduce mie surplusul. Vă dați seama că nu puteam refuza, chiar dacă în congelatorul meu se aflau încă trei găletușe cu fasole provenite din alte experiențe asemănătoare. Primul meu gând s-a îndreptat către o bucată de ciolan afumat, cât să dea gust unei fierturi, alminteri anoste, dar întâmplător n-am găsit. Ce-i drept nici nu m-am prea chinuit să caut, un gând nu prea cuminte îmi dădea deja târcoale. Știam că aveam vreo patru cabanoși în frigider și mă întrebam deja cum ar fi o ciorbă de fasole cu cârnați (în acel moment nu știam că sunt zone din țară în care chiar se gătește așa ceva). Dar hai să nu vă mai plictisesc și să vă spun cum am făcut-o eu, de capul meu.

Poze nu am, doar una luată într-o doară în timp ce fiu-meu aproape dădea gata primul castonel.

ciorba de fasole pestrita carnati tarhon


Cum spuneam, rețeta. Mare lucru n-am făcut. Am tocat două cepe solzișori, am tăiat cârnații rondele, după care i-am pus să se cunoască într-un tuci acoperit, cu ulei în prealabil încins. Între timp, am pus oala de ciorbă la fiert cu apă, patru boabe de ienibahar și două foi de dafin. Când s-au rumenit ceapa și cârnații, le-am scurs de ulei și le-am pus la fiert și pe ele. Am adăugat fasolea fiartă deja (avea și rădăcinoasele de trebuință, adică morcov, rădăcină de pătrunjel și păstârnac), o crenguță de cimbru uscat și 2-3 lingurițe de bulion (pastă de tomate). După 10 minute de clocot, am mai pus un pic (în jur de 25 ml) de oțet din vin alb, două prafuri de pili-pili (merge și un ardei iute, roșu, uscat pe sfoară) și am răspuns la câteva mesaje pe FB. Apoi am pus tarhon uscat din belșug  după care am oprit focul și am acoperit oala. Combinația aia dintre tarhon și oțet cred că dă acea savoare specială de care vorbesc cunoscătorii (majoritatea ardeleni).

Eu am lăsat-o să se-așeze. Dar a venit juniorul și restul este poveste.

Desigur, gusturile nu se discută și ceea ce îți place într-o zi nu înseamnă că îți va place și peste o săptămână. Dar am gustat și eu (am apucat, stați liniștiți) și chiar a fost...

2 comentarii:

  1. Borsul cu fasole pestrita si fara afumatura este o mancare care la mine se mananca pana la ultima picatura.

    RăspundețiȘtergere

Pe cât posibil, vă rog, fără comentarii anonime !
Iar dacă vreţi să mă înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !