DINCOLO DE NORI

E un blog despre de toate, de prin viaţă adunate şi de mine împrăştiate...

dincolodenoriblog

Visul meu și-a luat zborul! -articol premiat la Spring Superblog 2018

Privește-n sus și fă-mi cu mâna!

Motto: „ Mâine voi fi ceea ce am ales astăzi să fiu .”— James Joyce De mic copil am iubit literatura SF. După ce am terminat de citit căr...

luni, 25 iunie 2018

Micul întreprinzător al anilor '80

Pe bună dreptate, mi s-ar fi potrivit ca o mănușă o sintagmă de genul „Micul întreprinzător al anilor '80”. O să vă spun imediat de ce, dar înainte vreau să vă povestesc cum am ajuns să scriu acest articol.

Acum câteva zile vorbeam cu o veche amică, fostă colegă de clasă la liceul din Tecuci (un mic dar frumos și dinamic, la acea vreme, orășel de provincie). Nu știu cum a venit vorba, dar la un moment dat am întrebat-o ce a făcut cu primii bani economisiți. Merită povestit, deși voi încerca să fiu cât mai scurt. Își aduce aminte de primele economii undeva în primul an de liceu, economii făcute din cadouri de la rude, colinde, după obiceiul vremii. În vacanța de iarnă a plecat la București, în vizită la rude și ca să-și cumpere ceva frumos de îmbrăcat. Banii îi avea pe toți în geanta de umăr purtată peste palton. În autobuzul supraaglomerat care o ducea de la gară la rude, a rămas doar cu cureaua genții (tăiată probabil cu lama) prinsă sub braț. Mi-am exprimat regretul și am întrebat-o ce-a făcut cu următorii bani economisiți. A oftat și mi-a spus că prin anul trei de facultate strânsese cu greu niște bani cu scopul de a petrece câteva zile la mare (în anii '90). Îi transformase în dolari americani și îi  ținea într-un buzunar secret al portmoneului. A trecut întâi prin Tecuci, pe acasă. A intrat într-un magazin și a plătit ceva. După vreo zece minute și-a dat seama că are geanta deschisă și portmoneul lipsă. Știu că n-a fost frumos, dar nu m-am putut abține și am izbucnit în râs pomenind ceva de ghinion.

Dar să revin la „Micul întreprinzător al anilor '80”, adică la mine. Într-o toamnă, tatăl meu, ofițer fiind, a fost detașat ca șef de coloană în campania agricolă, undeva în nordul județului Suceava. Cumva a făcut rost de o cutie mare de lame de gumă poloneze pe care mi-a trimis-o acasă. Erau moi, plăcute la gust (cele românești erau tari) și aveau surprize cu Lolec și Bolec (personajele unui serial de desene animate care a fost dat pe TVR1 la acea vreme). Am împărțit cu prietenii și colegii cam un sfert de cutie dar când am văzut ritmul alarmant în care se împuținează și cât de apreciate sunt am început să le vând, cred că ceream 5 lei pe lamă (era o monedă mare din aluminiu, aveam o sticlă de lapte cu gura mare în care le strângeam). La banii obținuți astfel i-am adăugat pe cei de la plugușoare, din pușculiță, am dus sticle și borcane la centrul de recuperare și mi-am împlinit un vis mai vechi. Mi-am cumpărat o bicicletă, mai exact un Pegas, modelul acesta:

Pegas clasic

Să nu credeți că a fost ușor. Am luat-o de la magazinul Auto-Moto-Velo din centru, unde a costat în jur de 1500 de lei din ăia comuniști. Am nimerit-o albă, era singura din magazin. Dar avea trusa de chei completă și cum aveam oarecare înclinații tehnice am întreținut-o în stare foarte bună. 

Am crescut, adică m-am lungit și prestanța mea suferea mergând pe o bicicletă de copii. Am vândut-o, am mai pus ceva și mi-am luat o semicursieră rusească (în mare vogă la acea vreme). În scurt timp am ajuns vestit în oraș în domeniul reparațiilor de semicursiere, ceea ce îmi permitea să pun deoparte bani în mod constant, aveam chiar un carnet CEC (mai am și acum 886,34 lei pe el). În scurt timp cumpăram biciclete stricate, accidentate. Le făceam ca noi și le revindeam. După ce mi-am luat permisul de categorie A, din banii astfel strânși mi-am luat o motoretă Mobra (da, ca în zicala “Moarte sigură cu cobra, dar mai sigură cu Mobra”), pe care apoi am schimbat-o pe un CZ 125, pe care la rândul lui l-am schimbat pe un Hoinar (ambele motociclete de mic litraj). După care m-a dus taică-meu cu arcanul să fac armată, cică să-mi iasă gărgăunii din cap.

Bine mi-ar fi prins dacă aș fi avut educație financiară în perioada tulbure a anilor '90. După părerea mea ar trebui să fie materie obligatorie pe parcursul mai multor ani și să se facă pe bune și nu din complezență, cum s-a întâmplat la liceul lui fiu-meu. Românii au mari lipsuri la acest capitol. Din acest motiv, cu atât mai lăudabil este proiectul național de educație financiară itinerantă al BCR care îi încurajează pe copiii între 7 și 14 ani să învețe cum circulă banii prin lume, cum să facă economii și cum să gestioneze un buget (cu ajutorul unor jocuri), proiect numit Școala de Bani pe Roți. În acest cadru, FLiP este un camion special amenajat pentru a fi deopotrivă loc de joacă și sală de curs. Aici, traineri specializați îi familiarizează pe cei mici cu noțiunile financiare de bază. Ședințele au o durată de o oră și jumătate și cuprind grupuri de câte 15 copii. 

Câteva repere din activitatea anterioară, citez: „În 2017, FLiP a parcurs aproape 10.000 de km și a ajuns în București, Constanța, Tulcea, Galați, Focșani, Bacău, Vaslui și Piatra Neamț. Peste 7000 de elevi din orașele în care a ajuns camionul au participat la atelierele gratuite de educație financiară într-un singur an. În 2018, camionul a ajuns în comunitățile din Iași, Botoșani, Suceava, Baia Mare și Bistrița. După Cluj-Napoca, FLiP va ajunge în Timișoara, Arad, Oradea, Deva, Alba Iulia și Sibiu.

La invitația BCR, Psihotrop a creat imnul FLiP, care a fost cântat în premieră în cadrul caravanei FLiP din Cluj-Napoca, pe 7 iunie, un imn pe care ar trebui să-l vadă și să-l asculte toții copiii. Iată-l:


Foarte important, până pe 29 iunie, puteți răspunde provocării FLiP, lansată de Psihotrop și Școala de Bani - your story: ce ai cumpărat din primii bani economisiți? Premiul este o bicicletă Pegas, una modernă, nu ca cea din poza de mai sus (modelul pe care l-am avut eu acum 35 de ani) iar câștigătorul este ales prin tragere la sorți.

Nu se poate să nu observați ce compatibilități simpatice există aici. În tinerețe făceam bani spițând roți, aici avem Școala de Bani pe Roți, primul lucru cumpărat cu banii economisiți de mine a fost un Pegas, provocarea de aici are ca premiu tot un Pegas... Multă baftă vă doresc!

6 comentarii:

  1. Primele doua biciclete ce le-am avut in copilarie, tot marca Pegas au fost:)
    Nu mai tin minte daca doar asta se gasea pe vremuri dar ce stiu e ca au fost rezistente!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Rezistau dacă aveai grijă de ele și nu le foloseai prea intensiv în tot felul de întreceri băiețești. Pe unde te plimbai?

      Ștergere
  2. Cum adica?! Tu ti-ai luat motocicleta dar eu n-am voie? :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu nu am avut bicicleta, dar o calaream pe a varului meu. Tot Pegas, dar rosie. Si acum imi aduc aminte cat radea toti de mine pana am invatat sa imi tin echilibrul pe ea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu-mi aduc aminte să fi avut probleme cu echilibrul pe bicicletă. Poate datorită faptului că deja am o vârstă. :)

      Ștergere

Pe cât posibil, vă rog, fără comentarii anonime !
Iar dacă vreţi să mă înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !