Primele jertfe pe altarul sănătății - întâi barba și apoi mustața.

Într-o zi de luni, pe 20 august 2018 am făcut primele jertfe pe altarul sănătății mele. Întâi barba și apoi mustața. Aș vrea să fac o scurtă paranteză, dacă îmi permiteți.

Voi scrie o serie de articole referitoare la lupta mea cu cancerul orofaringian pe care îl am. Aș dori să fiu bine înțeles, prin această serie de articole nu doresc să mă plâng sau să cer cuiva ceva. Ele sunt scrise pentru ca alte persoane care trec prin așa ceva să știe unde ar putea să ceară sprijin, să știe că nu sunt singure, să poată vedea pas cu pas prin ce trece un om care luptă cu așa ceva. Și sunt scrise în speranța că vor fi folositoare. În mare, va fi un mic jurnal, deci experiența personală, a ceea ce se va întâmpla în „aventura” prin care voi trece și care se numește radioterapie (evident nu se putea și fără un pic de chimioterapie), aventură pe care sper să o pot duce la bun sfârșit. Gata paranteza!

Iată cum arătam în urmă cu doar câteva zile (nu vă uitați la ochelari că pe ăia OptiEni i-a făcut, doar la barbă și mustață 🙂):

Începusem și eu să mă pricep să le tund (e o artă). Dar la discuția preliminară, doctorul Cristian Barbu, medicul meu curant (un om empatic cum rar am văzut) îmi spune că ar fi preferabil să renunț la ele (barba și mustața). Întreb cu glas tremurat și încărcat de speranță dacă se referă doar la barbă. O singură clipire din ochii lui m-au făcut să-mi dau seama că nu îmi puteam salva nici măcar mustața. Ce să fac... , mi-am călcat pe inimă și am ajuns să arăt așa:

Fiu-meu, când m-a văzut, a râs un sfert de oră în continuu (el mi-a făcut prima poză). A trebuit să-l gâdil ca să se oprească. M-am simțit ca un pui golaș. Ca să înțelegeți trauma mea morală, vă rog doar să înțelegeți că barba o am de cam 20 de ani. Iar mustața... Păi mustața, din clasa a-X-a, adică de aproximativ 36 de ani. Și nici caporalul ăla fioros de pe vremea când am făcut primii pași în armată nu m-a convins să mi-o dau jos.

Lăsând gluma la o parte (și durerile sufletești inerente unei asemenea pierderi), doctorul Cristian Barbu mi-a explicat cu răbdare și pe îndelete de ce este necesar să fac acest lucru. Dar despre medicul Cristian Barbu, personalul de acolo și Clinica MedEuropa Constanța la care voi începe curând radioterapia o să scriu pe larg pe parcurs.

Până una, alta, am făcut primul pas. Mi s-a făcut masca de radioterapie (sper că nu am greșit denumirea). Hai să vă arăt în una sau două imagini ce presupune asta.

Fiți fără grijă, nu am ajuns încă o mumie, dovadă că scriu acest articol. De fapt procedura nu are nimic înfricoșător în ea și este complet nedureroasă. Durează cam 15-20 de minute în care e bine să stai nemișcat (ăsta e lucrul cel mai greu). Este primul pas pentru radioterapie în cazul cancerului orofaringian. În plus, tot personalul te ajută și te ghidează pe tot parcursul procedurii. După ce am trecut acest pas am avut o discuție cu medicul curant, cel de care v-am spus mai sus, discuție în care am fost informat despre planul de tratament și, în mare, despre ce va urma.

Vă țin la curent! Aaa, apropo! De curând am scris și despre aplicația VIA, cea care vine în ajutorul tinerilor bolnavi de cancer.