DINCOLO DE NORI

E un blog despre de toate, de prin viaţă adunate şi de mine împrăştiate...

dincolodenoriblog

Visul meu și-a luat zborul! -articol premiat la Spring Superblog 2018

Privește-n sus și fă-mi cu mâna!

Motto: „ Mâine voi fi ceea ce am ales astăzi să fiu .”— James Joyce De mic copil am iubit literatura SF. După ce am terminat de citit căr...

marți, 18 septembrie 2018

A doua săptămână de terapie a cancerului - jurnal

Încă de la început vreau să spun că articolul „A doua săptămână de terapie a cancerului” (la fel și cel anterior dar și cele care vor urma) nu este scris pentru a mă plânge sau pentru a stârni compasiune ci pentru a împărtăși experiența prin care trec cu cei aflați în aceeași situație (deloc puțini, din ce am văzut în ultimul timp). Eu cred că le va fi util, vor ști la ce se pot aștepta, cum se pot organiza mai bine și multe altele.

Aceste fiind spuse haideți să începem! Cum articolul anterior a cuprins inclusiv luni, 10.09, încep cu ziua imediat următoare. Săptămâna aceasta la Clinica de Radioterapie MedEuropa, lucrurile au mers șnur din punctul de vedere al timpilor de așteptare. De miercuri seara am început să am o stare generală de rău. Iar joi, când am ajuns la recoltarea de sânge pentru analizele săptămânale (tot la MedEuropa) asistentei i s-a părut suspect felul în care arăt și a chemat doctorul curant care m-a băgat pe perfuzie. Bine, înainte de asta, pe hol, datorită slăbiciunii ori poate neatenției, mi-a căzut telefonul din mână și a aterizat fix pe ecran. Așa că acum arată cam ca vitraliile migăloase ale unei biserici.

Perfuzie

Deși pe moment m-am simțit cu mult mai bine, de seara și mai ales peste noapte mi s-a umflat limba atât de tare încât nici să mai vorbesc nu am mai putut iar de mâncat nici atât (în afară de lichide nu am putut înghiți nimic). La recomandarea medicului (căruia i-am scris un mail) am luat suplimente alimentare medicale (Fresubin), aproximativ 60 lei/zi, altminteri nu aș fi putut continua terapiile. Deși azi, marți, când scriu articolul mă simt mai bine, încă nu pot vorbi fără mari dureri și nici mânca. Ieri medicul curant mi-a dat pe rețetă obișnuită câteva medicamente (mai multe, fie vorba între noi), care să-mi descâlcească limba și să-mi refacă ficatul suferind. Asta pentru că rezultatele analizelor făcute joi nu au fost deloc bune și medicul curant mi-a recomandat să discut oportunitatea continuării chimioterapiei cu medicul oncolog.

Dacă la MedEuropa lucrurile au mers șnur, așa cum am scris mai sus, luni 17.09, la spitalizarea de zi de la oncologie, lucrurile au mers cum nu se poate mai prost. De la 7.30 până la aproape 14 am făcut de gardă (mai ceva ca la drapel, în armată) la ușa asta:

oncologie

La ora 9.30 i-am dat asistentei analizele și am cerut să le discut cu medicul oncolog, menționând că sunt foarte îngrijorat de degradarea rezultatelor. Am vorbit la pereți. Asistente grăbite și foarte nervoase, medici aparent la fel (că na, n-am apucat să vorbesc cu ea), ce mai, o organizare mai defectuoasă rar mi-a fost dat să văd. În fine, la 13.45 am intrat în cabinet, am făcut chimioterapia de radiosensibilizare fără ca nimeni să-mi spună vreun cuvânt privind temerile mele (oricum pe epicriza zilei scrie că analizele sunt în parametri normali, ceea ce mi se pare ciudat întrucât toate rezultate concludente erau sărite rău din intervalele de referință) iar aproape de ora 15 am fost liber să plec. Suficient timp cât să beau un supliment alimentar și să plec în partea cealaltă a orașului pentru radioterapie (v-am spus mai sus ce am făcut acolo). Am uitat să spun că în a doua săptămâna am slăbit 2 Kg.

Cam atât pentru săptămâna aceasta. Ar mai fi de menționat ajutorul colegilor bloggeri, atât moral dar și material în multe cazuri, dar despre asta voi face un articol separat când mă voi mai liniști. Să auzim de bine!

A treia săptămână de terapie a cancerului - jurnal

10 comentarii:

  1. Îmi pare rău de lipsa de empatie și de timp care e aproape omniprezentă în secțiile de Oncologie, îmi pare rău pentru tine și cei care trec prin asta. Și îmi pare rău și de colegii mei, care ar trebui să își mai amintească de faptul că au și un om în față, nu doar un diagnostic.
    P.S. Sper să ai ocazia să discuți cu medicul despre rezultatele analizelor, dar să te aștepți să ai valori din ce în ce mai modificate. Când se referă că sunt "normale" vor să zică că sunt modificate după cum era de așteptat. Doar valori a anumitor parametrii sunt contraindicații pentru chimioterapie. Este un efect general de dezechilibru, care la final dă rezultatele dorite. Sper să fie și cazul tău. Fortă, Radu!

    RăspundețiȘtergere
  2. Pare că orice cuvânt este greu de spus,( exprimat) ca și când efectul tratamentului l-aș simți prin empatie, instant. Mi-ai amintit de ai noștri părinți, care nu au putut rezista acestor tratamente de radio, chimio etc.
    Totuși, Radu, hai că poți!
    Ești tânăr, ai susținere, ești puternic, ești motivat!
    La naiba, scuze pentru naiba, medicii sunt niște roboței fără sentimente, poate că sunt și ei de înțeles, la câte văd.
    Din păcate ai nevoie de ei și nu ai cum să-i ignori. Sper totuși să dai peste un medic care să te asculte și ajute, sper ca analizele să nu reprezinte ceva care să te împiedice să continui tratamentul.
    Te susținem, îți suntem alături, hai tu Radu, hai că vei câștiga și competiția asta.
    Sănătate și putere!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am întâlnit și mulți medici empatici, de exemplu cel de la radioterapie. Mulțumesc!

      Ștergere
  3. Cand bunica mea a suferit de cancer de plamani (al doilea, cu 20 de ani inainte a avut si unul mamar), ce a daramat-o mai mult a fost atitudinea cretina a doctoritei. In 2 decenii, fostul 'inger pazitor', dupa cum a denumit-o, s-a transformat intr-o mastera sinistra, de un cinism demn de un gropar, nu medic oncolog. Este infiorator sa treci printr-o asemenea incercare, precum cancerul, dar la noi te ucide sufleteste si atitudinea idioata a celor care ar trebui sa arate mai multa compasiune. Este drept ca vad multe in cariera si suferinta altora ii ajunge intr-un final, dar de la ei ne asteptam sa fie cu adevarat presus de astea si sa stie sa ofere pacientului si un pic de empatie.

    Noi iti suntem alaturi, asa cum putem. Capul sus si hai sa ii dam peste bot bolii asteia. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! Și eu sunt la al doilea. În 2014 am fost operat de neoplasm de vezică.

      Ștergere
  4. Citesc, nu ma minunez,si raman cu un gust amar si cu lacrimi in ochi. Ce pot sa spun? Dumnezeu sa te aiba in paza si sa-ti dea putere.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păi prin câte ai trecut și tu, cum să te mai minunezi. Mulțumesc!

      Ștergere
  5. Sunt socat de lipsa de empatie a asistentelor de pe sectia de oncologie. Acolo ma asteptam sa fie cei mai empatici doctori, cele mai empatice asistente.

    Radule, sunt alaturi de tine! :) Lupta, totul va fi bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Le pot ierta lipsa de empatie. Dar organizarea defectuaosă nu! Pe mine mă chinuie cel mai mult așteptarea fără rost.

      Ștergere

Pe cât posibil, vă rog, fără comentarii anonime !
Iar dacă vreţi să mă înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !