DINCOLO DE NORI

E un blog despre de toate, de prin viaţă adunate şi de mine împrăştiate...

dincolodenoriblog

Visul meu și-a luat zborul! -articol premiat la Spring Superblog 2018

Privește-n sus și fă-mi cu mâna!

Motto: „ Mâine voi fi ceea ce am ales astăzi să fiu .”— James Joyce De mic copil am iubit literatura SF. După ce am terminat de citit căr...

duminică, 7 octombrie 2018

Armonie

Să vedem, va fi oare armonie în acest city break în Paris?

Notre Dame

Să înceapă povestea!

***

Din intercomul așezat strategic pe o latură a biroului din lemn de nuc am fost anunțat de secretară că persoana așteptată se prezentase pentru interviul final (în vederea obținerii postului de conducere vacant). De la buton am deschis ușa și a intrat. Am recunoscut-o imediat, deși trecuseră mai bine de două zeci și cinci de ani. Timpul părea să nu fi trecut peste ea, aceeași siluetă zveltă, același păr negru - abanos, aceiași ochi albaștri. Poate doar un ușor aer mai matur sau poate mai hotărât ar fi putut indica trecerea anilor. Involuntar (sau poate că nu) am ținut-o câteva secunde în picioare, timp în care am putut-o admira. Asta exprima toată ființa ei, armonie! Cu greu aș fi putut găsi un alt cuvânt care să o descrie. Din păcate s-a deschis ușa și a intrat secretara cu două cafele și apă. S-a așezat dar nu a dat nici un semn că m-ar recunoaște. Eu nu-i uitasem numele, era Andrada, în facultate avusesem o foarte scurtă idilă, fără a merge prea departe, idilă care se terminase brusc și fără explicații.

Am aruncat o privire scurtă la CV-ul impresionant observând că nu-și schimbase numele din facultate. Curios, nu făcusem nici o legătură dimineață, când îl citisem. Am întrebat într-o doară:
- Cum să mă adresez, domnișoară sau doamnă Andrada?
- Nu am fost căsătorită niciodată, dacă la asta vă referiți. Așa că puteți să vă adresați oricum doriți! mi-a răspuns zâmbind.
Brusc, am luat o hotărâre și am întrebat-o!
- Domnișoara Andrada, aveți program în această după amiază? Avem o cină de afaceri împreună cu doi parteneri pe care aș vrea să-i evaluați! - nepăsându-mi că voi strica tot aranjamentul la masă.
- Întâmplător chiar nu am! Să înțeleg că asta reprezintă o opțiune de angajare?
- Vom vedea după evaluarea făcută! Voi trimite mașina la 19.30. Vă rog să lăsați adresa la secretară.

Cina a decurs armonios (sic) de parcă prezența ei ar fi dat cu adevărat un impuls în acest sens. La final, m-am oferit să o conduc sub pretextul că vreau să-i aud evaluarea la cald. A acceptat într-un mod natural și după ce am ridicat geamul dinspre șofer (o fac întotdeauna în discuțiile de firmă) mi-a prezentat succint și foarte profesional concluziile ei. La final a încheiat cu următoarele cuvinte:
- Știi, Radu? Eu nu intenționez să mă angajez. A fost doar un subterfugiu ca să te pot întâlni.
- Mi-a trecut ceva prin gând când ți-am citit CV-ul, „domnișoară” Andrada! Ești mult prea calificată ca să-ți dorești un asemenea post. Am o idee, știu pe undeva aproape de tine, un local micuț și foarte intim. Dacă nu ești prea obosită, putem sta ceva vreme la povești. Eu voi da drumul șoferului iar apoi putem folosi taxiul. Ce zici?
- Mi-ar face plăcere, răspunde ea simplu.

Am povestit, am depănat amintiri la un pahar de vin bun și până la urmă am ajuns la subiectul „fierbinte”. Din fericire, pentru mine, nu a trebuit ca să îl deschid eu.
- Radu, în acele câteva zile, în facultate, am fost mult prea fericită. Și mi s-a făcut frică. Atât de multă frică încât am fugit. În toți acești ani m-am tot gândit ce-ar fi fost dacă... Întâmplător, am aflat câte ceva despre tine și m-am gândit că-ți sunt datoare cu o explicație.
Brusc, un gând ce nu-i cuminte mi se insinuează încet, încet, în minte. Drept urmare îi spun:
- Nu-mi ești datoare cu nici o explicație și oricum nu trăim în trecut. Spune-mi, te rog, ai vreun angajament în perioada următoare?
- Doar slujba, dar acolo mă pot descurca. Dar tu?
- Eu sunt propriul meu șef iar alte angajamente nu mai am, am răspuns la întrebarea insinuată. Uite, ce-ai zice să schimbăm pentru câteva zile decorul? Am aici câteva oferte city break, poate te tentează ceva, arunc eu o nadă bănuind ce va alege.
Le-a răsfoit pe îndelete și la sfârșit alegerea ei a înclinat către un city break Christian Tour (a menționat că a mai fost cu ei și a fost mulțumită). A continuat:
- Știi, aș vrea să mergem la Paris. Aș vrea să îl văd și prin ochii tăi!
- Îmi place! Intru imediat pe hoteluri Christian Tour să rezerv două camere. În ce zonă ai prefera?
- Nu prea contează, atât timp cât sunt cu tine. Dar nu văd de ce am rezerva două camere. Cu banii economisiți am putea lua o cină romantică la Moulin Rouge, de exemplu, a continuat pe un ton șăgalnic.
- Bună idee, îi răspund luminându-mă la față (în sens figurativ). Am mâncat acolo un piept de rață în sos de portocale alături de un Pinot Noir Domaine de la Romanee Conti, a fost absolut delicios. Iar ca desert ar merge o Creme Brulee alături de un Chateau D'Yquem.

Moulin Rouge


Moulin Rouge


- Dar te pricepi, nu glumă! Mă las pe mâna ta! Evident, mi-ar plăcea să văd turnul Eiffel sau, poate, să vizitez muzeul  Luvru, dacă va fi timp.

Turnul Eiffel

- Vom încerca să vizităm cu mult mai multe. Mă voi strădui să fiu ghidul perfect. Inclusiv muzeul Luvru aș dori să ți-l arăt, poate și Sacre-Coeur ori Sorbona, de exemplu.

Luvru

Sacre Coeur

Sorbona

A bătut bucuroasă din palmele ei micuțe și a exclamat:
- Sunt sigură că vom recupera tot ce-am pierdut! Sper doar să nu mă sperii iar de fericire!

***

După câteva zile (nu multe), așteptăm împreună îmbarcarea în avionul către Paris. Vom vedea ce va fi, poate ne vom redescoperi...


Poveste scrisă pentru SuperBlog 2018, proba numărul 2 - „Cea mai romantică experiență într-un city break alături de CHRISTIAN TOUR
Imagini puse la dispoziție de Christian Tour și din arhiva proprie.

10 comentarii:

  1. Hmm... parcă nu-mi mai place Madridul meu ☹ Succes!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mai Radu, imaginatia mea o luase razna, parul negru ca abanosul, ochii albastri, dar nu ma incadram cu silueta zvelta si atunci m-am trezit. :)) Oricum, am intrat iarasi in poveste fiindca mi-a placut foarte mult. Parca as vrea si episodul 2. :)) Mult succes.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Poate va fi și episodul 2, cine știe ce ne rezervă SuperBlogul? Mă bucur că ți-a plăcut.

      Ștergere
  3. Moulin Rouge? Turnul Eiffel, muzeul Luvru? Pai ce locatie mai romantica de atat sa vrei? Nu e asta orasul indragostitilor? Nu stiu cat costa un city break la Paris, dar stiu ca mi-ar placea sa ma duca si al meu pe acolo.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cu Pinot Noir inainte vom avea victorii multe!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am gustat din unul din Noua Zeelandă și e mai bun decât cel franțuzesc. :)

      Ștergere

Pe cât posibil, vă rog, fără comentarii anonime !
Iar dacă vreţi să mă înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !