DINCOLO DE NORI

E un blog despre de toate, de prin viaţă adunate şi de mine împrăştiate...

dincolodenoriblog

Visul meu și-a luat zborul! -articol premiat la Spring Superblog 2018

Privește-n sus și fă-mi cu mâna!

Motto: „ Mâine voi fi ceea ce am ales astăzi să fiu .”— James Joyce De mic copil am iubit literatura SF. După ce am terminat de citit căr...

vineri, 12 octombrie 2018

Prietenul meu iubește caii

Prietenul meu Ovidiu iubește caii, știu asta din facultate, timp în care am împărțit camera 104 din căminul P5, în Regie. Crescuse cu ei și avea nenumărate povești pe care ni le servea mai ales în perioadele de sesiune, probabil îi ridicau moralul. Prin anul patru m-a invitat la el, undeva în județul Bihor, unde părinții lui țineau o mică herghelie, undeva între douăzeci și treizeci de capete. După ce am fost puși la masă, că deh, drumul de la București e lung și noi eram tineri, Ovidiu m-a luat să-mi arate herghelia. Priveliștea mi-a tăiat răsuflarea. Pe un platou larg ce se sprijinea pe o latură de ultimii pereți stâncoși ai muntelui, închis pe alte două de păduri ce parcă își aplecau aripile semețe deasupra lui și brăzdat de două pârâiașe ce zburdau sprinten și fără odihnă printre ierburi, se afla mica herghelie.

herghelie


- Hai să-l cunoști pe Vânt Sălbatic, armăsarul pe care l-am crescut de mic.
Nu eram mare cunoscător de cai, nu sunt nici acum, dar un asemenea exemplar nu avea cum să nu-ți atragă atenția. Parcă întreaga natură îi dăruise tot ce avea mai de preț. Coama neagră, cu fire lungi, îi lucea ca unsă cu grăsime, avea picioare zvelte, trupul elastic și lucios, plesnind de sănătate. Am dat să mă apropii de el dar pielea i s-a înfiorat în mii de zbârcituri iar ochii au devenit răi și amenințători. Ovidiu m-a oprit ținându-mă de mână după care l-a prins de bot și l-a pupat. Apoi a început să-i șoptească cuvinte dulci la ureche, numai de el știute, până când armăsarul s-a liniștit.

Am trăit acolo câteva zile minunate dar care, ca tot ce e frumos, s-au dus prea repede.

***

Anii au trecut, Ovidiu s-a stabilit în Germania deoarece salariile de inginer erau cum erau în România (eram la mijlocul anilor '90). Am ținut legătura, mai greu la început, ne-am întâlnit în concediile lui, i-am cunoscut soția și fetele iar mai târziu, cu dezvoltarea comunicațiilor pe internet am reușit să vorbim mai des. Așa am aflat despre părinții lui (s-au stins unul după altul prin 2010), despre evoluția lui profesională, despre tot ce vorbesc prietenii în general. Prin vară, când a venit câteva zile la Constanța, ne-am întâlnit. După ce i-am făcut turul monumentelor din centrul vechi, ne-am retras la un restaurant care servește mâncare tradițională (asta a vrut) și vin de la crame dobrogene, unde am stat de vorbă. Mi-a spus că s-a săturat de Germania și vrea să se reîntoarcă în țară. Fetele i-au crescut, soția vrea o viață mai liniștită iar el vrea să repună pe picioare herghelia. Asta deși vechile construcții erau acum ruine, din lipsă de întreținere, iar ce nu căzuse se furase. Avea bani puși deoparte, doar nu muncise degeaba atâția amar de ani.
- Păi, îți vor trebui o groază de materiale de construcții, mai ales dacă vrei să renovezi și casa părintească, am exclamat eu.
- Desigur, o voi renova și o voi transforma într-un fel de pensiune. Și mai vreau să ridic încă una, ceva mai ascunsă în care soția să aibă confortul cu care s-a obișnuit. Numai că nu mă împac deloc cu sistemul ăsta de aici, cu hypermarketuri, depozite și prețuri sensibil diferite dintr-un loc în altul. Aș vrea să mă ajuți, cred că te descurci mai bine în piața autohtonă.
Mă gândesc câteva clipe, memoria mea eidetică își face treaba și îi spun:
- Comandă sticla aia de Alira Cuvee (un vin dobrogean) și îți dau un pont fain.
Așteptăm câteva minute ca somelierul să ne prezinte vinul și să facă decantarea, după care revin.
- Prin primăvară, am scris pe blog un articol despre un broker în domeniul comenzilor online de materiale de construcții, un concept nou și unic pe piața din România, ocazie cu care am făcut și câteva cercetări. Te scutește de o groază de timp pierdut, îți dă prețuri mai bune funcție de cantitățile comandate prin eliminarea costurilor de manipulare, depozitare și transport sau a comisionului meseriașilor. Marfa este certificată și vine ambalată corespunzător, iar riscul este zero pentru că ei își asumă întreaga responsabilitate. În plus, îți livrează tot ce dorești de la acoperișuri până la pavaj. Ce mai, treabă ca la nemți. Salvează și tu în telefon, Vindem-Ieftin.ro.

Vindem-Ieftin.ro

- Cel mai important, continui eu, a fost că unii din cei care au citit articolul mi-au trimis, în privat, mesaje de apreciere în care îmi mulțumeau pentru informare și îmi spuneau că au făcut economii substanțiale la o treabă bine făcută. Aaa, și mai ziceau acolo că au făcut recenzii video la livrarea produselor, lucru pentru care au primit o reducere.

recenzii video


- Foarte drăguț, pare distractiv și e o dovadă de onestitate. Căci dacă vezi, atunci și crezi! Sunt tare curios dacă îmi pot aduce și  pavaj de cauciuc pentru călărie. Aaa, dar văd că mi-ai trimis deja o imagine pe mess! Super tare, știi eu vreau să fac treabă serioasă, grajduri, padoc, manej, tot ce trebuie.

pavaj calarie


Studiază un pic imaginea și îmi spune:
- Radu, dacă toată treaba asta iese așa cum ai spus, promit că primul mânz va fi al tău!
- Poți fi sigur. Dar am o condiție! Să-l cheme tot Vânt Sălbatic și să arate la fel!
Ochii i s-au umezit ușor și l-am auzit mai mult șoptind:
- Deci ai ținut minte...

***

Poveste adevărată, deși romanțată, scrisă pentru SuperBlog 2018, proba 4 - Puterea unui testimonial video! Vezi și crezi.
Imagini puse la dispoziție de sponsor și de pe https://pixabay.com/ro/
Notă: Știu că am depășit cu puțin numărul de cuvinte dat în probă, dar povestea e prea frumoasă ca să o ciuntesc, cu riscul depunctării. 🙂

18 comentarii:

  1. Frumoasa povestea si laudabila ideea prietenului tau!

    RăspundețiȘtergere
  2. o minunata poveste, caii sunt intr-adevar niste animale nobile!

    RăspundețiȘtergere
  3. Radu... am lacrimi in ochi. Romantata sau nu, povestea este atat de frumoasa!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ideea lui e super misto si e chiar genul de pensiune la care mi-ar placea sa petrec un weekend. Pacat ca trebuie facut lucrul asta in Romania cu bani munciti in alta parte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ia și partea bună! Pensiunea asta chiar va fi și cel mai probabil, tot nemții vor plăti! :)

      Ștergere
  5. Vad și cred. Pe mine m-ai convins, iar ideea celor de la vindem-ieftin.ro e grozava. Uite asa iți poti indeplini visele mai usor. Frumos scris. Despre cai, ce sa zic? Ultima oara cand am fost intr-o herghelie, la Sambata, parul meu lung și cret ma bagase in probleme. Am fost sfatuita sa mi-l adun. Calutii astia...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu siguranță lui Vânt Sălbatic îi va plăcea părul lung și creț! :) Așa că îți voi face o invitație, peste timp.

      Ștergere
  6. Oh, de când îmi doresc si eu sa petrec câteva zile la o pensiune cu cai. Mi-e teama de ei, dar, totodata, îmi plac de numa'-numa'. Cât despre conceptul Vindem-ieftin.ro, nou la noi, afara deja avansat la etapa urmatoare, scanare si emitere factura instantaneu, chiar cred ca nu are cum sa nu functioneze, rabatul pe care-l acorda fiind prima garantie a eficacitatii acestuia.

    Bafta, Radu! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc. În Poiana Brașov, destul de aproape de gazda galei, este un loc cu cai. Așa că...

      Ștergere
  7. Minunat! Am citit cu mult drag și am lacrimat un pic. Bravo Radu

    RăspundețiȘtergere
  8. Caii sunt printre cele mai inteligente animale de pe glob.

    RăspundețiȘtergere

Pe cât posibil, vă rog, fără comentarii anonime !
Iar dacă vreţi să mă înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !