Nevăzuți decât de vreo două veverițe iscoditoare, cei patru lunetiști se instalaseră deja în cei mai stufoși brazi din zonă. Îmbrăcați în costumele lor de camuflaj cameleonice și termoreglabile, ultimul răcnet în materie disponibil pe piața de profil, puteau rămâne acolo nedetectați cel puțin 48 de ore. De acolo, de la înălțime, puteau supraveghea atât cele două intrări, ieșiri principale în și din stațiune (cea dinspre Râșnov și cea dinspre Brașov) dar și multitudinea de cărări și poteci, atât cât intră în câmpul vizual al lunetelor ultraperformante cu care erau dotați. Iar dacă acest dispozitiv de supraveghere nu ar fi fost de ajuns, atunci mai exista „ochiul din cer”, satelitul militar repoziționat pe orbită pentru acest eveniment, printr-o intervenție discretă dar fermă.
Satelitul era focalizat fix pe acel salon de nunți din Brașov și transmitea imagini în timp real în căștile de luptă ale lunetiștilor.
Iată aceeași imagine, așa cum se vedea ea retransmisă, cu toate indicațiile necesare pe afișaj.
În plus, coordonatorul misiunii, ce se afla la pupitru de comandă și control, îi putea ajuta cu orice alte informații necesare, inclusiv cu o listă în detaliu a persoanelor care își luaseră deja cazare în Poiana Brașov.
Ceea ce totuși nu remarcase nimeni, era globul non spațiu (o tehnologie mimetică ce împrumută aspectul spațiului exterior făcând astfel globul de nedetectat) amplasat cu câteva zile înainte chiar la poalele brazilor respectivi.
Miza era uriașă. Fiica unui om foarte influent (după cum v-ați putut da seama) urma să se căsătorească, la presiunea tatălui ei, în scopul încheierii unei alianțe comerciale ce avea să crească considerabil puterea celor două familii. Deși se părea că fata cedase în fața acestor interese, tatăl sufla și-n iaurt știind de povestea sălbatică de iubire dintre fiica lui și tânărul care inventase tehnologia non spațiilor. Nu-l înghițea deloc pentru că era fan activ al muzicii rock, purta plete și mai tot timpul blugi, dar mai ales pentru criticile, deși pline de umor, destul de acide, aduse practicii lui de afaceri. Din toate aceste motive apelase la acești specialiști în securitate. Bineee, și faptul că tânărul a anunțat public, pe o largă rețea de socializare, că va face orice pentru a împiedica această nuntă, se poate să fi contribuit la consolidarea acestei decizii.
Evenimentul a început conform programului riguros, deja stabilit. Satelitul deja transmisese prima imagine din interior arătând că totul mergea cum trebuia. Toate erau aranjate, la locul lor și arătau chiar bine. Până și coordonatorul din centru de control era impresionat.
Unul dintre lunetiști își înghiți în ciudă concentratele vitaminizante privind prin vizorul lunetei, cu poftă, la aperitivul pus pe masă.
Iar un altul se gândea că dacă i-ar trimite imaginea captură surprinsă prin vizorul său, logodnicei sale, aceasta s-ar putea gândi la niște planuri de nuntă.
Nimeni nu a putut anticipa că în momentul în care vor porni artificiile și ceața, va dispărea și mireasa. E adevărat, momentul chiar a fost ales cu grijă și perfect executat.
Deși dispariția a fost detectată aproape instantaneu, nici măcar senzorii de înaltă performanță ai satelitului nu reușeau să găsească măcar o amprentă termică a miresei. Pe căile de acces bine supravegheate (după cum știm) nu se mișca nimic. Iar în momentele de confuzie și stupoare care au urmat, nimeni nu a observat că în afară de mireasă lipsea și preotul adus special pentru eveniment. Echipa de securitate fusese luată total prin surprindere iar toată acea risipă de tehnică de supraveghere eșuase în mod lamentabil.
Nu mică a fost mirarea când o transmisie a cărei sursă rămânea secretă pentru puternicele scanere ale satelitului a apărut pe toate sistemele audio-video aflate în Royal Boutique Hotel din Poiana Brașov, locație ce ar fi trebuit să rămână secretă dar care acum era dezvăluită întregii lumi. În acea transmisie putea fi urmărită în direct ceremonia oficiată de preotul dispărut, celor doi. Adică mireasa furată, îmbrăcată în rochia albă comandată la una din cele mai importante case de modă, și tânărul cu plete și în jeanși. Evident, transmisia era făcută din non spațiul inventat de el.
Tatăl miresei a înțeles brusc uriașa oportunitate legată de invenția tânărului (și proaspăt soț) și a revenit asupra planurilor sale. A menținut dispozitivul de securitate cât să se asigure că nu vor exista reacții dictate de resentimente legate de răsturnarea de situație, după care petrecerea a continuat, netulburată, în noile condiții din teren, lucru datorat faptului că gazda evenimentului a fost la înălțime cu organizarea, independent de întâmplările petrecute.
Articol ficțiune scris pentru SuperBlog 2018, proba 20 - Jurnal de nuntă, la Royal Boutique Hotel.
De data asta chiar m-ai dat gata. De două zile imaginez fel de fel de scenarii, care mai de care mai siropoase și tu ... nuntă a la thriller. Din partea mea, Oscar!
RăspundețiȘtergere:) Vei râde, dar ideea articolului mi-a venit ascultând melodia lui Pitiș, cea cu „mă lustruisem, mă lustruisem pe bombeu” dintr-o reclamă, parcă la Cec.Toți cunoscuții îmi spun că fac conexiuni ciudate. Nu i-am contrazis. Mulțumesc, mă bucur că ți-a plăcut.
ȘtergereCe fain articol! Succes
RăspundețiȘtergereUau, chiar nu-mi vine să cred că în afară de fiu-meu mai poate place și altcuiva. Mulțumesc!
ȘtergereFain articol! O încântare! Bravo Radu! Succes!
RăspundețiȘtergereMulțumesc! Sper să placă și juriului.
ȘtergereCand vezi pozele nici nu are cum sa nu te duca gandul la planuri...de petrecere:)
RăspundețiȘtergereFrumos articolul si interesanta abordarea.
Mulțumesc! :)
ȘtergereAi putea sa scrii SF, ti ar ieși de minune! Bravo :)
RăspundețiȘtergereMulțumesc, am câteva articole, unele premiate, scrise în gen SF. :)
ȘtergereEu eram Chip, ala din Chip si Dale :))
RăspundețiȘtergereAha, una din veverițele de la început. :)
Ștergere