DINCOLO DE NORI

E un blog despre de toate, de prin viaţă adunate şi de mine împrăştiate...

dincolodenoriblog

Un alt vis -articol premiat la Superblog 2018

Visând pe strada mea

Vreau o stradă doar a mea Să îmi plimb pașii pe ea Și o casă „colorată” Să mă reprezinte, toată. ***   Voi extrapola un pic...

joi, 3 ianuarie 2019

Coastă de porc - o abordare proprie.

Anul trecut, undeva între Crăciun și Revelion, bântuiam cam fără țel prin Piața Griviței. Asta pentru că eram dezamăgit de cele două pescării din zonă, nu aveau nici calcan, nici cambulă. Trist, am intrat în măcelăria de pe Ștefan Mihăileanu și acolo m-am luminat la față. Fix în fața mea, în galantar, mă aștepta o coastă de porc. Dovada că mă aștepta pe mine constă în faptul că doamna din spatele galantarului a încercat să o facă nevăzută, spunând că e rezervată de altcineva. Până la urmă, am reușit să cumpăr o bucată din ea, asta după îndelungi negocieri (am reușit să iau jumătate). Poate sunt eu mai cârcotaș, dar vânzătoarea părea să o vrea toată pentru ea. Era o bucată de coastă de porc care arăta bine, mult prea bine, atât de bine încât a reușit să-mi deturneze gândurile de la peștele pe care eram hotărât să-l iau. Drept urmare, direct în tava de friptură i-a fost locul.

coasta porc


Admirând-o, așa în tavă, mi-a trecut prin minte că poate am acționat un pic în pripă. Nu eram pregătit, mintea mea fusese setată pe pește. Mi-am adus aminte că improvizația este mama înțelepciunii, așa că am hotărât că e momentul să trec la fapte. În dulăpiorul din bucătărie, pe fundul unui borcan cu roșii uscate se mai odihneau trei bucăți. Le-am așezat în tavă, în poziții strategice și am turnat uleiul aferent peste bucata de coastă. Mi-am sacrificat ultimul pahar de Fetească Neagră pe altarul marinatei. Ultimele patru cuișoare, alături de cinci bobițe de ienihabar și două frunze de dafin le-am găsit în sertarul cu mirodenii. Tot acolo și trei semințe de cardamon pe care le-am pescuit triumfător din pliculețul cu condimente pentru vin fiert (am spus o rugăciune anti-răceală). Două lingurițe de oțet balsamic de Modena, alături de un pic de zahăr brun, au venit să se alăture înainte ca tava să fie înfofolită în folie alimentară și dată la frigider, să tremure un pic (24 h-întoarsă la 6h).

După ce a trecut numărul de ore necesar marinării (am formație de inginer, puteți fi siguri că m-am uitat la ceas), am trecut coasta într-o oală slow-cooker pe care am vrut s-o setez la „high” pentru două ore, după care am dat o fugă în Vivo (centru comercial din Constanța), să văd dacă farmacia aia de-și tot face reclamă, chiar există. E acolo, ce să zic, într-un capăt de centru comercial, cam un metru pe hartă, de la intrare. Și da, se pare că farmacia respectivă chiar are prețuri mai „umane” la medicamente. Am rezolvat ce era de rezolvat, după care am dat fuga să văd ce mai face coasta de porc lăsată la gătit.

Ajuns la locul faptei, am realizat că nicidecum nu lăsasem slow-cooker-ul setat pe „high” ci taman pe „low”. Așa că aveam de ales, să îl mai las minim două ore pe „low” sau să îl setez acum pe „high”. Pe principiul că o a doua greșeală o anulează pe cea anterioară, îl setez pe „high”. Înțeleaptă decizie, după cum se poate observa în imaginea de mai sus. 🙂 Ori în cea de mai jos.

coasta porc

Între timp, am făcut un piure de cartofi simplu, cu unt 82% grăsime, un pic de lapte încălzit, 3 vârfuri de cuțit de praf de trufe (de la un amic, chef prin târg) și un gălbenuș de ou (foarte proaspăt), pus cât încă cartofii sunt calzi. Am mai răsturnat toată acea marinată într-o olicioară cu teflon, am adăugat și sucul propriu al fripturii, după care am redus până la faza în care am obținut un sos, bun de înnobilat coasta.

sos coaste porc

La sfârșit, am tranșat coasta de porc, cu milă, multă milă. Merita cu prisosință la cât de fragedă a ieșit.

coasta porc

Eu nu am avut nici un plan, nu am respectat nici o rețetă. Și dacă mi-a ieșit bună, așa într-o joacă, asta se datorează, probabil, doar norocului. Gândiți-vă ce ați putea face dacă ați avea o carte de bucate sau măcar un îndrumar. Și ca să nu uit, vinul pe care l-am pus alături a fost, cum altfel, o Fetească Neagră de la Viișoara.

În rest, vă doresc un 2019 interesant, cu mâncăruri și vinuri pe măsură.

4 comentarii:

  1. Am gatit si eu de Craciun coasta de porc, dar nu dupa o reteta asa sofisticata. O primisem de la tara, dupa ce fusese tinuta putin la sare doar.(imi place metoda asta taraneasca) In rest...vin de tara, dafin, piper si tinuta la cuptor la foc mic spre mediu. A iesit o bunaciune.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sofisticată? Glumești. Am pus doar ce aveam prin casă, magazinele erau ori închise ori goale. Oricum, datorită oaselor și a împănării, coasta de porc se gătește bine, e destul de greu s-o strici. :) Mă bucur pentru bunăciunea ta!

      Ștergere
  2. Nu prea ma omor eu dupa coaste de porc dar astea arata chiar bine:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din acest motiv nu ți-am păstrat nici măcar o bucățică. ;) Cum să nu te „omori” după niște coaste de porc gătite perfect?

      Ștergere

Pe cât posibil, vă rog, fără comentarii anonime !
Iar dacă vreţi să mă înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !