DINCOLO DE NORI

E un blog despre de toate, de prin viaţă adunate şi de mine împrăştiate...

dincolodenoriblog

Articol premiat în Spring SuperBlog 2019

De la Sfinx la Obelisc

În toamna anului 1986 plecam să-mi satisfac stagiul militar. Tocmai terminasem liceul, în Tecuci, și îmi doream un an sabatic, ceea ce dove...

sâmbătă, 30 martie 2019

Misterul

Update: Din păcate firma Smart Diet nu mai există așa că am eliminat link-urile din articol.

Cu doar câteva săptămâni în urmă eram un grup omogen care se reunea, de câte ori putea, în formulă mai largă sau mai restrânsă, după situație, pentru seara de bere cu băieții și bineînțeles shaormele, micii și pizzele de rigoare (că doar nu era să bem berea pe stomacul gol). Exista și acel numit „nucleu dur” format din următorii:
  • Adi, zis și Torquemada datorită vastelor cunoștințe despre inchiziția spaniolă din care ne cita într-una, ca o moară stricată.
  • Gelu, numit și  No mercy, nu cred că trebuie să dezvolt aici motivul poreclei.
  • Alex, supranumit și Po, după personajul omonim din desenul animat Kung Fu Panda. Ce-i drept, grăsuț și pufos, putea bea cantități impresionante de bere, terminând în același timp trei shaorme mari, una după alta.
  • Radu (adică eu), cu porecla Spațialul, după blogul meu „Dincolo de nori” și predilecția pentru literatură SF.
Spuneam că asta se întâmpla cu doar câteva săptămâni în urmă pentru că se întâmpla un lucru ciudat, ce rămânea un mister pentru cei mai mulți dintre noi. Cumva, acel „nucleu dur” se spărsese și Alex a început să vină din ce în ce mai rar la reuniunile noastre, în ultimele cinci săptămâni, chiar deloc. Unele surse, ce îl mai văzuseră întâmplător prin oraș, ne spuneau că omul pare să slăbească, deși nu era palid la față sau ar fi dat semne de suferință. Ba, mai mult, se învârtea într-un cerc de doctorițe tinere, de la o clinică privată, în compania cărora era văzut deseori, în diverse împrejurări. Chiar eram îngrijorați, dacă amicul nostru suferea de vreo boală și nu dorea să ne spună?

Misterul se adâncea și trebuia să-i găsim o rezolvare. Așa că ne-am întrunit într-o ședință urgentă. No mercy a propus să-l săltăm de pe stradă și să-l interogăm până spune tot. Torquemada a plusat, a spus că are cătușe pentru mâini și picioare dar și pene de gâscă pentru gâdilat. Că citise undeva că era o veche metodă de tortură  chinezească ce nu dădea greș niciodată. Eu, fiind mai cu capu-n nori, am propus să-l abordăm direct și să-l întrebăm ce și cum.

Ne-am îndreptat hotărâți către locuința lui Po, vechiul nostru  amic. În ultima clipă, lângă lift a apărut și un curier, gâfâind și purtând în brațe o cutie deschisă pe marginea căreia se putea citi cu lejeritate sintagma „meniu săptămânal” și adresa prietenului nostru.

meniu saptamanal

În lift, datorită lipsei de spațiu, broșura care se vede pe cutie a căzut. M-am aplecat, am ridicat-o și am aruncat o privire, după ce am speriat oarecum curierul când i-am spus că avem aceeași destinație. Mi-a atras atenția logo-ul de pe broșură.


Parcă începeam să pun lucrurile cap la cap dar nu reușeam să înțeleg încă motivația. Ne facem planul din priviri și îl trimitem pe curier la înaintare, curier convins instant de privirea tăioasă a lui No mercy că nu are rost să se opună inutil. Când a deschis ușa ca să primească pachetul, am intrat tăcuți în apartament. Curierul aproape că a smuls banii deja pregătiți în mâna lui Alex și a șters-o englezește pe scări, permițându-ne să vorbim pe îndelete.

Acuzațiile au început să curgă din gurile noastre reunite ca un torent năvalnic. Ba că a trădat berea, ba că a renunțat la shaorme, la scărița coaptă la metru, la mici și la pizza ori că a trădat prietenia noastră. Ne-am oprit pentru că Po, mai suplu și mai în formă ca niciodată s-a așezat pe canapeaua pe care era vizibil că își pusese amprenta o mână de femeie și cu o lacrimă în colțul ochiului stâng a început să ne spună:
- Spațialule, știu ar fi trebuit să vă spun, să vă previn. Dar fetele alea, doctorițe, m-au atenționat că dacă mai țin legătura cu voi am să recad în capcana vechilor păcate. Și m-au sfătuit să vă ocolesc. În plus, m-am îndrăgostit de una dintre ele. Se pare că și ea îmi împărtășește sentimentele acum de când țin o dietă sănătoasă cu care oricine poate slăbi ușor. Lăsați-mă să desfac una din cutiile pentru ziua de azi, să vedeți cum arată o mâncare sănătoasă și echilibrată.

Motivatie si dieta

Am ridicat din umeri și le-am făcut semn băieților să plecăm. După o lună, Alex era suplu și însurat. La scurt timp Adi a găsit ceva asemănări între dietele spaniole și ceea ce găsea în prospectul șterpelit de la Alex. După încă o lună și el își pusese pirostiile. Până și Gelu m-a trădat, tot cam după același tipar. Mă întreb, eu cât mai rezist? Am o singură satisfacție. Aceea că am reușit să dezleg atât misterul motivației cât și să deslușesc ce înseamnă Smart Diet.

Articol scris la Spring SuperBlog 2019, proba 11 - Motivație și dietă, un duo inteligent în experiența Smart Diet.
Imagini: Sponsor

10 comentarii:

  1. Savuros și delicios articolul! Tare mult mi-a plăcut! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Trădătorul! Fain articolul. Eu nu mi-am găsit motivația 🤣

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da chiar așa! Un adevărat trădător. :) Grav e că e de ajuns unul, după aceea își pierd cu toții direcția. :)

      Ștergere
  3. Intotdeauna cand te apuci de o dieta, de regula, exista o motivatie si obligatoriu trebuie eliminate "ispitele". Am studiat putin meniul pe site si poate fi o sursa de inspiratie pentru cei cre nu pot beneficia de serviciile " Smart Diet".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ispitele sunt viață mea. Cum să le elimin? Brunete cu ochi albaștri, roșcate cu ochi verzi, blonde cu ochi negri? Nu aș putea face în veci asta. :)

      Ștergere
  4. Chiar m-ai facut curioasa cu dieta asta. Nu ca as avea nevoie dar e bine de stiut!

    RăspundețiȘtergere
  5. Răspunsuri
    1. Mulțumesc, la fel. Numai că eu am nevoie de o dietă de îngrășare. :)

      Ștergere

Pe cât posibil, vă rog, fără comentarii anonime !
Iar dacă vreţi să mă înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !