Se afișează postările cu eticheta superblog. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta superblog. Afișați toate postările

vineri, 20 octombrie 2017

Un' să fie, un' să fie?

Deschid hoțește un ochi sperând să mă înșel! Dar nu, e alarma de la telefon beepăind îndărătnic. Și telefonul clipește zeflemitor de peste hainele aruncate de-a valma în fotoliul din celălalt capăt al camerei, haine cu care fusesem îmbrăcat ieri. Pășind ca pe coji de nuci, ajung și îl iau în mână. Constat că e duminică, 10.30 și am o vagă durere de cap. Pe ecran am un memento care îmi spune: „Cit not deg. Pus bn.”. Încep să compilez.

miercuri, 18 octombrie 2017

Lady Chef Yoda

Sunt chef Placido Salat și am un nume parcă predestinat, dar nu despre mine este vorba aici. Mă rog, este vorba și despre mine dar în principal despre lady chef Yoda. Căci datorită ei restaurantul meu s-a ales cu cele trei stele Michelin. Deși preparatul vedetă, Carpaccio de vițel placido (placido scris cu litere mici la insistențele mele) este cunoscut în întreaga lume, nu aceasta este principala atracție.

Presa de ulei YODA face cel mai pur ulei

Utile. Necesare. Versatile.

Am trăit o bună parte a vieții mele într-o perioadă în care cei care aveau în dotare una sau mai multe ștampile erau „cineva”, adică persoane importante și asta pentru că o ștampilă îți putea schimba pur și simplu viața (încă se mai întâmplă). Câți dintre voi n-ați pierdut ore, zile sau chiar perioade de timp pentru a obține o ștampilă sau o parafă? De aceea o primă asociere care-mi vine în minte în legătură cu ea sunt serviciile administrative de orice fel. A urmat o perioadă în care, ca tot românul, am avut și eu un mândru SRL și pot să spun că m-am lăfăit în ștampile. Rotunde, dreptunghiulare, triunghiulare, pentru antete, pentru cecuri, pentru ordine de plată, datiere și câte și mai câte. Până și cea mai măruntă corespondență cu celelalte firme, clienți sau cu banca, purta minim o ștampilă. De aici, a doua asociere: persoanele juridice.

stampile-colop

sâmbătă, 14 octombrie 2017

De la profesioniști pentru profesioniști

Acolo, în acea încăpere ce în mod obișnuit servea drept sală de ședințe, departe de ochii iscoditori ai concurenței, se adunaseră toți membrii cu responsabilități în organizație în vederea evaluării stadiului de pregătire actual. Se anticipa o escaladare a situației și trebuiau instruiți în funcție de departamentele din care făceau parte pentru a se descurca cu succes în teatrele de operațiuni pe care activau. Partenerii, aliații dar și adversarii cu care se confruntau, erau din ce în ce mai bine pregătiți și orice rămânere în urmă nu ar fi făcut decât să adâncească un decalaj, acum aproape insesizabil. Și oricum, tradiția și codul intern la care aderaseră cu toții îi îndemna ca permanent să încerce să fie cei mai buni, mai ales că nu purtau niciodată arme la vedere, acestea având o cu totul și cu totul altă natură.


profesionisti

miercuri, 11 octombrie 2017

Evadare de la mare

Știți ce se întâmplă în fiecare vară aici, în orașul de la malul mării? În primul rând Mamaia devine „zonă ocupată”. Dar asta-i doar vârful aisbergului. Toată Constanța este sub asediu. Timpii de așteptare de la toate hypermarketurile din oraș se măresc semnificativ, circulația mașinilor în oraș devine un adevărat test de răbdare, ca să nu mai vorbesc că a-ți parca mașina devine aproape o misiune imposibilă iar temperatura orașului crește cu câteva grade peste ce ne spun meteorologii. De abia pe la începutul lui septembrie se poate respira mai în voie. În aceste condiții un constănțean, care își face norma de bronzat și baie în marea curată la sfârșit de mai și început de iunie, are o singură soluție. Să facă planuri pentru vara viitoare și să evadeze! Unde? La altitudine.

hotel-royal-poiana-brasov

luni, 9 octombrie 2017

Trebuiau să se numească cumva

Câteodată te face să vibrezi, să râzi sau să plângi. Alteori să rezonezi, să gândești, să manifești. Uneori chiar să iubești, să simți ori să urăști. Dă energie sau liniște, după caz. Îți poate aprinde focul interior și te îmbie să cucerești paradisul. Te poate ridica la înălțimi nebănuite sau scufunda în adâncuri abisale. Te plimbă prin unghere uitate de timp și golite de gânduri dar îți oferă și o scară spre cer pentru a întrezări un pic din tumultul și nemărginirea spațiului.

pasiune

Și pentru că toate acestea trebuiau să se numească cumva, li s-a spus simplu, muzică.

joi, 5 octombrie 2017

Selfie fobia - cum se tratează

Cu toate că experții încă nu au confirmat-o, selfie fobia (ca să nu folosesc denumirea ei mult mai greu de pronunțat - Ipovlopsihofobia) circulă sub această denumire pe internet. Iar când o vor face vom vedea că nu are decât o mică legătură cu ceea ce se vehiculează acum, adică o slabă stimă de sine, selfie-ul este considerat un act superficial sau încă nu s-a născut femeia fotogenică. Aiurea, este vorba de acnee și cum statisticile spun că mai mult de 90% dintre adolescenţi suferă sau vor suferi la un moment dat de acnee... ați prins voi ideea! Așa că în acest articol voi vorbi despre cum apare, cum se previne și cum se tratează această fobie, astfel încât adolescenții noștri să poată fi mereu gata de selfie!

Gerovital Stop Acnee

marți, 3 octombrie 2017

Casa dintre copaci

Zilele trecute, când încă nu venise valul de frig ce s-a abătut peste Constanța, m-am strecurat în parcul primăriei (nu-i dat încă în folosință, am scris despre asta) și m-am așezat pe o bancă din piațeta din centru, dornic să rămân singur cu gândurile mele, o vreme. În ultimele raze de soare ce răzbăteau cu greu prin frunzișul încă verde, mi s-a părut că văd o slabă lucire venind de la baza unei pietre funerare romane de pe una din alei. M-am îndreptat curios către ea, încurajat de faptul că nu era nimeni prin preajmă.

vineri, 29 septembrie 2017

Stoarcem și noi ceva?

Alex nu-și amintea cum a ajuns acasă la prietenul lui. Ceea ce începuse cu „la o bere cu băieții” se prelungise târziu în noapte. Vag, rememora imagini cu taxiul în care se urcase, un pic ajutat. Vocea baritonală a lui Vlad îi amplifică durerea surdă de cap.
- Văd că ai făcut ochi! Mici, dar ochi! Mă întreb, așa la rece, dacă nu e cazul să stoarcem și noi ceva?
- Fii mai concret, încă nu pot gândi!
- Mă gândeam să stoarcem niște iarbă...
- Oprește-te înainte să te-audă cineva!
- N-are decât! Dar dacă nu-ți place iarba de grâu, atunci poate niște frunze!
- Bă, alea se taie, nu se storc!

miercuri, 27 septembrie 2017

Toamnă-n ghete și-n palton

Láitmotiv: „Dacă toamna ar fi o persoană și tu ai fi stilistul ei, cum ai îmbrăca-o?

Nimic mai ușor pentru mine să respect láitmotivul. Am pretenții de stilist în devenire deși gurile rele (adică invidioșii) spun că sunt complet ușor nefondate. În plus îi cunosc pe tinerii Toamnă. Din aceeași familie dar nu fiind aceeași familie. Adică frați. Atât de asemănători dar totuși atât de diferiți. Personalități complexe, încă nedeplin formate. Și care au, mai presus de toate, visuri. Multe visuri! Haideți să-i cunoașteți și să vedeți cum sau dacă m-am descurcat!

miercuri, 6 septembrie 2017

Competiție de blogging creativ - startul e aproape!

Dacă încă nu știați unde puteți să vă desfășurați în voie creativitatea în blogging și pe deasupra să mai câștigați și premii, recunoaștere, trafic (nu cred că am auzit vreun blogger că are destul), posibile colaborări și nu în ultimul rând prieteni noi și tocmai bâjbâiați pe culoarele întunecoase ale internetului în căutarea unui astfel de loc, dați-mi voie să vă luminez eu. Competiția Superblog 2017 este ceea ce căutați!

Dacă sunteți cititori de bloguri sau pur și simplu vă place să urmăriți o întrecere creativă de articole de blog, care de care mai trăznite, inedite, amuzante, captivante, interesante, utile (și gama o puteți completa cu ceea ce vă doriți pentru că aveți șanse mari să și găsiți), Superblog 2017 este deasemenea locul potrivit pentru voi.

participare Superblog 2017

joi, 18 mai 2017

Trecând întâmplător pe lângă Hotel Aurora - Gala Spring Superblog 2017

Ieri, pe 17.05. 2017, mă întorceam dinspre centrul medical Flora către Pescărie cu gândul de a înota un pic prin briza simpatică de mai. Îmi place Mamaia fără forfota de sezon, îmi place să surprind pregătirile ce se fac pentru vară, dar din păcate am constatat că m-a lăsat bateria telefonului fix când am vrut să fac câteva poze. Invariabil am trecut pe lângă Hotelul Aurora şi a sa piscină, moment în care,  în mod neaşteptat pentru mine, am fost cuprins de nostalgie.

joi, 13 aprilie 2017

Vitrina cu mirare

Mirarea este marfa mea. O caut prin locuri neumblate şi neumbrite, în lumini crepusculare şi nu prea, printre rânduri, slove şi hărţi de biţi. Explorez alături de clovni, circari, dresori de vise, o lume plină de oglinzi ce refractă gânduri căutând graalul de mult pierdut, mirarea cea dintâi. Se întâmpă uneori să văd câte o reflexie a ei, una din puţinele ce au reuşit să evadeze prin chenar, poarta menţinută de câmpul cuantic aflat niciunde şi peste tot şi care tinde a etira liniile spectrale către sunete nebănuite cu iz de nucă de muşcată*.

miercuri, 12 aprilie 2017

Urzica îţi dă farmec!

Îmi plăcea, în copilărie, să alerg ca bezmeticul prin ploaia caldă de vară, împrăştiind tingirile de aramă ale bunicii (ea le spunea tinghiri) pentru adunatul apei de ploaie. Pe care apoi le aliniam frumuşel sub streaşină, pe prispa înaltă, unde le acopeream grijuliu c-o rogojină. Ce nu-mi plăcea era că invariabil, după ce se zvânta un pic pământul, eram trimis la cules de urzici, înainte să dea iama raţele prin ele. Asta era, în calitate de nepot "preferat", sarcina mea de căpătâi în perioada vacanţelor la bunica.

luni, 10 aprilie 2017

Monumentul lui Chuck Norris / Vis a vis de "La Fourchette"

Ce au în comun statuia lui Eminescu, a lui Charlot, o sculptură cinetică şi o furculiţă demnă de a se număra printre tacâmurile unui uriaş? Ei bine, toate aceste monumente se află în Vevey, una din perlele rivierei elveţiene de pe malul mării de safir din inima Alpilor, lacul Geneva (Léman). Oraş pe care l-am vizitat prin 2010, deci acum aproape 7 ani.

vineri, 7 aprilie 2017

Cu bijuterii Majorica de la Splend'or ţinuta ei a atras atenţia tuturor

Venise să vadă marea în aprilie. Şi să petrecem trei zile împreună aşa cum ne promisesem cu mulţi ani în urmă când am pecetluit înţelegerea cu un schimb de bobiţe de mărgean găsite în aceeaşi perioadă pe plaja pe atunci sălbatică. Printr-un oarecare concurs de împrejurări, eu locuiam acum în Constanţa şi eram un fel de gazdă, ca să zic aşa. Cu toate acestea ne-am cazat la hotel în camere diferite, era infinit mai comod şi mai practic.


miercuri, 5 aprilie 2017

Doar un share să-mi mai dai...

Acoperind zgomotul de fond specific restaurantului din mall-ul bucureştean, a răsunat:
- Să-ţi dea mă-ta share de-acu'!
În tăcerea ce parcă s-a lăsat deodată, s-a auzit cu o claritate de cristal, vocea spăşită a adolescentului (în timp ce îşi făcea de lucru cu un şerveţel încercând să ascundă urma trădătoare a unui bob de orez rebel de pe masă):
- Dar pe mama rar o văd cu mâncare chinezească!
- Păi tocmai d-aia! a răspuns prompt fata.
Amuzaţi ori nedumeriţi, cei din jur au început să privească direct sau pe furiş, vădit interesaţi de cum va evolua situaţia. Începutul fusese promiţător.

luni, 3 aprilie 2017

Ce voi face-n astă vară? O vacanţă specială.

Unde? În mereu tânăra şi surprinzătoarea Deltă! Într-un loc din inima ei, unde mă (re)întorc întotdeauna cu plăcere. La Delta Boutique & Carmen Silva Resort, în Crişan, o locaţie binecuvântată cu multe haruri şi cu oameni deosebiţi pe care am găsit-o cu ceva timp în urmă în oferta de la CND Turism. Ştiu că v-aţi fi aşteptat să zbor pe undeva prin lume, agenţia are destule oferte turistice pentru vacanţe speciale care mi-au făcut cu ochiul şi chiar mi-au făcut inima să tresară, dar pentru vara asta sunt de neclintit.

sâmbătă, 1 aprilie 2017

Momentul în care un credit urgent ar fi fost ca un adevărat medicament

Aţi simţit vreodată că vă fuge pământul de sub picioare, că totul se dărâmă în jurul vostru? Senzaţia aceea de vertij în care totul se mişcă rapid, comparabilă cu cea a unui pilot de supersonic aflat în vrie, ale cărui indicatoare de alarmă clipesc haotic şi urlă strident iar comenzile nu răspund? Dacă nu aţi trecut prin aşa ceva, mulţumiţi pios lui Dumnezeu şi rugaţi-vă să nu se întâmple niciodată. Iar dacă aţi trecut, mă veţi înţelege mai bine.

joi, 30 martie 2017

Aia ia ia, ce proiect!

Exact aşa a exclamat îndrumătorul meu când mi-a văzut proiectul recipientului sub presiune pe care îl aveam ca temă în anul trei de facultate. A şi luat una din puţinele note de zece din an şi am fost tare mândru, mai ales că îl făcusem singur singurel, de la a la z. Nu a fost deloc uşor, planşele şi desenele se făceau pe planşetă, foloseam calc şi tuş iar calculele, deloc puţine, se făceau cu calculatorul de buzunar (eu, mai norocos, aveam unul din primele computere Cobra, cu procesor Z 80, pe care mi-am programat algoritmul şi buclele de calcul în limbajul Basic). Deci o vagă idee despre proiectare am. Dar nu în domeniul (proiecte case) celor de la: