marți, 3 octombrie 2017

Casa dintre copaci

Zilele trecute, când încă nu venise valul de frig ce s-a abătut peste Constanța, m-am strecurat în parcul primăriei (nu-i dat încă în folosință, am scris despre asta) și m-am așezat pe o bancă din piațeta din centru, dornic să rămân singur cu gândurile mele, o vreme. În ultimele raze de soare ce răzbăteau cu greu prin frunzișul încă verde, mi s-a părut că văd o slabă lucire venind de la baza unei pietre funerare romane de pe una din alei. M-am îndreptat curios către ea, încurajat de faptul că nu era nimeni prin preajmă.

vineri, 29 septembrie 2017

Stoarcem și noi ceva?

Alex nu-și amintea cum a ajuns acasă la prietenul lui. Ceea ce începuse cu „la o bere cu băieții” se prelungise târziu în noapte. Vag, rememora imagini cu taxiul în care se urcase, un pic ajutat. Vocea baritonală a lui Vlad îi amplifică durerea surdă de cap.
- Văd că ai făcut ochi! Mici, dar ochi! Mă întreb, așa la rece, dacă nu e cazul să stoarcem și noi ceva?
- Fii mai concret, încă nu pot gândi!
- Mă gândeam să stoarcem niște iarbă...
- Oprește-te înainte să te-audă cineva!
- N-are decât! Dar dacă nu-ți place iarba de grâu, atunci poate niște frunze!
- Bă, alea se taie, nu se storc!

miercuri, 27 septembrie 2017

Toamnă-n ghete și-n palton

Láitmotiv: „Dacă toamna ar fi o persoană și tu ai fi stilistul ei, cum ai îmbrăca-o?

Nimic mai ușor pentru mine să respect láitmotivul. Am pretenții de stilist în devenire deși gurile rele (adică invidioșii) spun că sunt complet ușor nefondate. În plus îi cunosc pe tinerii Toamnă. Din aceeași familie dar nu fiind aceeași familie. Adică frați. Atât de asemănători dar totuși atât de diferiți. Personalități complexe, încă nedeplin formate. Și care au, mai presus de toate, visuri. Multe visuri! Haideți să-i cunoașteți și să vedeți cum sau dacă m-am descurcat!